"Darren mi-a spus anii trecuți și apoi anul acesta, la Melbourne, că e un lucru mare să fiu în finală și că o joc, să mă bucur de meci.
Acum însă a zis: Îl vei lua. Intri pe teren și te gândești doar că trebuie să-l iei tu, nu să aștepți ca adversara să ți-l ofere. Mi-a dat încredere și a pus un pic de presiune pe mine", spunea Simona sâmbătă, la conferința de presă, amestecând zâmbetul cu seriozitatea afirmațiilor.
Darren. Urcând în tribună, cu palma puternică a crainicului arenei, Marc Maury, drept sprijin, a ajuns la el pentru o îmbrățișare brăzdată de tremurul lacrimilor. Ceva mai lungă și pecetluită de Simona cu o ușoară bătaie pe spatele antrenorului. Un traseu inversat al atâtor gesturi de încurajare care porneau de la el spre ea și care părea să spună: am reușit împreună.
Darren. În 2001, după ce Hewitt a câștigat primul său titlu de Mare Șlem, la US Open, depășindu-l clar în finală pe Pete Sampras, părinții australianului au intervenit și au făcut în așa fel încât colaborarea să se rupă. Cel puțin așa susținea la vremea respectivă un text publicat în The Telegraph.
Oficial, i s-ar fi spus că nu poate veni la turnee cu soția, Victoria, și cu primul născut, Benjamin, care avea pe atunci 9 luni. De fapt, Cherilyn și Glynn se pare că observaseră cât de strânsă devenise legătura dintre Cahill și fiul lor. Nu doar antrenor, ci prieten, "like a brother", cum spunea chiar Hewitt. Darren nu a comentat nimic atunci. Doar că e dezamăgit.
De fapt, e un indiciu important aici, dincolo de acuratețea sau nu a informației: faptul că australianul, încă de atunci, își contura filozofia, îmbinând autoritatea cu blândețea și amiciția.
Darren. Ani mai târziu, când l-a sfătuit pe Andre Agassi pe finalul carierei acestuia, americanul fiind deja o legendă, a rezultat o relație bazată pe respect și această prietenie, care apare ca un fir conducător al unei teme de viață.
Și apoi Simona. S-a spus despre el, pentru că unii dintre noi știu totul chiar când nu știu nimic, că nu e bun.
Că nu îi spune ce trebuie. Că rămâne pasiv, nu intervine. Că nu i-a îmbunătățit jocul. Că nu e potrivit pentru tenisul feminin. Uitând, omițând sau neștiind că a antrenat și consiliat fete în cadrul programului inițiat de Adidas, Players Development. Printre ele, și Sorana Cîrstea. Cahill e însă mai mult decât atât.
"Cei trei jucători pe care i-am antrenat sub complet diferiți. Nu există similitudini pe care le pot folosi de la unul la altul. Mai cred că tenisul masculin și cel feminin sunt diferite, chiar dacă se joacă pe teren cu aceleași dimensiuni și cu același set de linii albe. În cel feminin e mai multă culoare și e ceva mai complicat. Trebuie să faci mai mult ca să obții ceva pentru că nu te poți baza pe o anume lovitură, plus că totul vine odată cu multe emoții și nervozitate", îi spunea el anul trecut lui Christopher Clarey în New York Times.
Darren. E potrivit pentru tenisul feminin. Competența lui depășește granițele simpliste ale genurilor. E potrivit pentru Simona, în care a văzut timp de peste 3 ani motive pentru a-i fi alături în călătoria dificilă, uneori improbabilă, spre primul loc în lume și spre cucerirea unui titlu de Mare Șlem. E potrivit pentru că îmbină severitatea și duritatea antrenamentelor, da, așa sunt, cu zâmbetul, cu selfie-ul făcut la cina împreună cu toată echipa. E potrivit pentru că o înțelege, dar știe și cum s-o aducă în subiect în momentele când se alintă un pic sau e distrasă de chestiun exterioare. E potrivit pentru că a convins-o să accepte ajutorul unui psiholog, după ani întregi în care era convinsă, după o experiență nesatisfăcătoare, că nu are nevoie de așa ceva.
Darren. E potrivit pentru că e un antrenor cu adevărat mare. Câți dintre tehnicienii actuali sau din trecut au cucerit trofee majore și la feminin, și la masculin? După ce îi terminăm de numărat, putem conchide dacă e potrivit sau nu. Deși, în fapt, durează doar o secundă pentru ca răspunsul să fie "da".
{{text}}