Jurnalistul GSP Dan Udrea a pus o întrebare interesantă în studioul Telekom TV: e succesul Simonei Halep la Roland Garros cea mai mare performanță sportivă de după 1989?
Dezbaterea este cu atât mai tare cu cât mii de oameni s-au înghesuit aseară pe Național Arena să o aplaude pe campioana de la Roland Garros, un entuziasm pe care România nu îl afișează prea des în ultima vreme la evenimente sportive.
Deci, e succesul Simonei Halep cel mai important eveniment sportiv după 1989?
3 motive pro
- Spre deosebire de orice alt sport în afară de fotbal și handbal, tenisul are anvergură mondială. Mai mult ca sigur, americanii, de exemplu, știu în prezent cine e Simona Halep. Fără să atacăm celelalte discipline, notorietatea contează în sport. Cu cât are mai mult sex-appeal un sport, cu atât competitivitatea este mai mare;
- Sunt 40 de ani de când România a reușit o performanță similară. De altfel, doar Virginia Ruzici (1) și Ilie Năstase (2) au spart frontul Grand Slam-urile. Pe lângă notorietate, raritatea contează;
- Într-o țară în care infrastructura de tenis este la pământ, lucru sancționat la reunirea de pe Național Arena de Ilie Năstase, Simona Halep este o excepție impresionantă. Aproape TOTUL i se datorează în această performanță, cu atât mai impresionant.
3 motive contra
- Frecvența evenimentelor din tenis. Odată ajunsă sus, Simona Halep are 4 oportunități anuale ca să câștige un Grand Slam, ceea ce nu se întâmplă la Olimpiadă, de exemplu, acolo unde unii sportivi pot lupta doar pentru două-trei dăți în carieră;
- E un sport cu foarte mulți bani, ceea ce duce, implicit, la oportunități de performanță. Spre deosebire de sportivii din anii '90 sau chiar 2000, Simona Halep a avut mai ușor acces la resurse. Nu neapărat un punct contra, cât ceva ce trebuie avut în vedere;
- Simona Halep face parte dintr-o generație de excepție a tenisului feminin românesc. Țara noastră are 6 sportive în top 100. Talentul și munca au făcut-o lider mondial, dar performanța Simonei vine pe un fond susținut în sportul-alb. Iarăși, nu neapărat un contraargument, ci o situație de perspectivă.
Dar cu cine ar concura performanța Simonei Halep? Iată o scurtă enumerare:
Olimpiadă: de la podiumul românesc la Diță Tomescu
Avem multe momente impresionante după Revoluție. Podiumul Românesc de la Olimpiada de la Sydney, în 2000, când Andreea Răducan, Simona Amânar și Maria Olaru au marcat gimnastica mondială. OK, cu o descalificare după.
La același eveniment, aurul de la 5000 de metri al Gabrielei Szabo. Sau cele două medalii de aur ale Dianei Mocanu, la 100 și 200 metri spate. Apoi, în 2004, Cătălina Ponor a bifat 3 medalii de aur la Atena.
Maratonul câștigat de Constatina Diță-Tomescu în 2008, performanță atât de tare încât l-a convins pe Lance Armstrong să se întoarcă în ciclism.
Leonard Doroftei, Lucian Bute
Pe 5 ianuarie 2002, la 32 de ani, Leonard Doroftei cucerea centura WBA la categoria ușoară, după ce l-a învins pe Raul Balbi, scor 112–115, 114–113, 115–112. Un eveniment care a electrizat o țară întreagă.
Lucian Bute a fost următorul campion mondial la box. În octombrie 2007, Bute l-a învins pe Alejandro Berrio și a obținut titlul mondial IBF la categoria supermijlocie. Lucian a deținut centura timp de 5 ani.
România 1994, Steaua 2006
Generația de Aur a României s-a înscris definitiv în istoria fotbalului românesc grație sfertului de finală de la Campionatul Mondial din 1994. A fost la un pas de semifinală, pierzând la penalty-uri cu Suedia, însă rămâne în istorie.
Steaua lui Cosmin Olăroiu a jucat semifinala Cupei UEFA în 2006. Este cel mai bun rezultat obținut de o echipă de club din fotbaul românesc după Revoluție. A fost la un pas de ultimul act al competiției, fiind eliminată în ultimele minute.
Handbalul feminin: argint la Mondiale, CSM aduce Liga
Echipa României a avut o generație senzațională la Mondialele din 2005 și a bifat argintul, după o înfrângere cu Rusia, țara-gazdă, în finală.
Mai apropiat de noi, CSM București a reușit să aducă mult-râvnita Liga Campionilor în România, altă performanță remarcabilă.
{{text}}