Patru ocazii imense a avut Suarez. Pe toate le-a risipit. A fost nevoie de săritura spre cer a lui José María Giménez, pentru ca să câștige celeștii. În minutul 90!
Aceasta este bucuria fotbalului. Fani rivali, care se întâlnesc în jurul arenei și fac poze împreună, cântă împreună, scandează împreună. Apoi, își strâng mâna, se îmbrățișează și își urează baftă. E ceva extraordinar. Dacă nu ai echipă la Mondial, nu poți decât să trăiești fericirea lor sub soarele ce încălzește orașul împărătesei Ecaterina.
"Faraonii"
Egiptenii sunt mai exuberanți. Și mai mulți. Trei "faraoni" sunt eroii din zona peluzei. Toată lumea vrea să fie lângă ei. Iar "faraonii", ca niște adevărați actori, își joacă rolurile până la capăt. Iau poziții de luptă la fotografii, urlă când sunt filmați. Nu ratez un selfie cu unul dintre ei. E pentru eternitate. Un sud-american celest se apropie de ei și îi îmbrățișează de parcă ar fi prieteni de-o viață.
Vamooooos!
Uruguayenii mi se par mai liniștiți, dar nu i-am văzut pe toți. Și îmi schimb repede impresia. Sunt patru, cinci, șase, nici nu-i mai număr, pentru că li se alătură alții și alții. Și urlă toți în același timp: "Vamooooos! Vamoooooos!". Răsună Ekaterinburg de vocile lor puternice.
Atmosfera e relaxată. Se bea bere sau suc, toți zâmbesc, unii jonglează, alții joacă teqball, acel tenis cu piciorul pe mese curbate. Și, dacă vrei să te vopsești pe față, e foarte ușor. Câteva rusoaice au venit cu trusele de machiaj la ele. Și pentru uruguayeni, și pentru egipteni.
Meciul văzut de pe bloc
Urc la masa presei. E suuuuus! Nu etajul 7, ci 8! Parcă sunt pe un bloc. Îmi amintesc ce prostii făceam când eram mic. Mă urcam cu prietenii pe terasă și stăteam cu fundul pe margine și cu picioarele legându-le afară. De acolo, aproape de cer, vedeam oamenii ca niște furnici. Ei bine, așa par jucătorii acum, când ies pe gazon. Niște furnici. Camera-păianjen râde de mine, e mult mai jos și poate să se miște deasupra gazonului.
Emoții la imnuri
Se cântă imnurile. Nici dacă ai fi de piatră, tot n-ai putea rezista. E emoționant. Aproape că îți dau lacrimile, deși nu ești nici egiptean, nici uruguayan. Un singur lucru nu-mi place. Sunt multe locuri goale. Salah nu e titular. Era de așteptat, totuși. Mo se plimbă prin iarbă și privește tribunele. Nu departe, un puști îi arată bannerul: "Mo, te rog, dă-mi tricoul tău după meci".
Semiluft de amator
Și jocul începe, iar egiptenii nu par impresionați nici de Suarez, nici de Cavani, nici de Godin. Încearcă să-și surprindă faimoșii adversari cu viteza atacurilor, accelerând în ultimii 30 de metri. Dar celeștii sunt prea rutinați ca să cadă în plasă. Godin e stăpânul careului.
Pe ecranele arenei apare Salah, trist, pe bancă. Galeria lui ia foc și, câteva zeci de secunde, nu se aude decât numele lui. Le lipsește scânteia lui Mo.
Și sud-americanii au cele mai mari ocazii, fiindcă Luis Suarez știe întotdeauna unde să se poziționeze pentru a ajunge în poziții de gol. Clare. Are două vârful Barcelonei. Însă, cum rareori se întâmplă, ratează ca un amator. Semiluft prima oară și șut în plasa laterală din 3 metri, fără nimeni în jur. Nici lui nu-i vine să creadă. Își mușcă pumnul de ciudă.
"Ce faci, Luisito?"
Și nu e tot. Cum începe repriza a doua, tot Suarez se demarcă perfect, protejează mingea la fel de bine, însă trage ca Alibec, nu ca Suarez. În loc să plaseze mingea, calm, spre colțul lung, vrea să-l străpungă pe portar. Și nu poate. E Suarez mare, dar asta n-a făcut-o nimeni până acum. Balonul ricoșează din El Shenawy.
Golgeterul îl scoate din sărite și pe Tabarez. Bătrânul se ridică greu de pe bancă, se sprijină în baston și îl privește mustrător: "Ce faci, Luisito?". Credeți că s-a încheiat festivalul ratărilor lui Suarez? Nici vorbă. Mai e una, mai mare ca toate. Devierea rafinată a lui Cavani îi deschide calea spre gol, dar Luis caută driblingul artistic. E blocat. A patra ratare imensă a celui care nu ratează.
după Lovitura liberă salvatoare
Și, dacă nici Suarez nu înscrie, atunci cine înscrie? Voleul lui Cavani îl face mare pe El Shenawy. Bara lui Cavani îl salvează pe El Shenawy! Iar Salah nu joacă niciun minut.
0-0? Nu, nu e 0-0. Uruguayenii mai au o lovitură liberă. E minutul 90. Se duc toți în careu. Și gooool, Giménez! Ce plutire și ce bine a plasat lovitura de cap! Colegii îl sufocă într-o grămadă a bucuriei. Cei de pe bancă năvălesc și ei pe gazon, sărind de fericire. 0-1. Stoperul care aduce victoria, salvând golgeterul.
Camera îl surprinde pe Salah. E dezamăgit, dar nici pentru el nu s-a terminat totul. Mai sunt 6 puncte de cucerit. Dacă bate și Rusia, și Arabia Saudită, se califică. Nu e imposibil.
- Uruguay a câștigat primul meci de debut la un turneu final de campionat mondial după 48 de ani. În 1970 a ajuns până în semifinale.
Egipt - Uruguay 0-1A marcat: Giménez '90
EGIPT: El Shenawy - Fathi, Gabr, Hegazy, Abdelshafy - Hamed (50 Morsy), Elneny - Warda (82 Sobhi), Said, Trezeguet - Mohsen (63 Kahraba)
Antrenor. Hector Cuper
URUGUAY: Muslera - Varela, Giménez, Godin, Cáceres - Nández (58 C. Sánchez), Vecino (87 Torreira), Bentancur, De Arrascaeta (59 C. Rodríguez) - Suárez, Cavani. Antrenor: Oscar Tabarez
Stadion: Ekaterinburg Arena. Spectatori: 27.015
A arbitrat: Bjorn Kuipers (Olanda)
Ieri, Rusia a învins Arabia Saudită cu 5-0.
| 1. Rusia | 3 puncte |
| 2. Uruguay | 3 puncte |
| 3. Egipt | 0 puncte |
| 4. Arabia Saudită | 0 punte |
{{text}}