Cunoscut și iubit de o țară întreagă, Ghiță Mureșan, 47 de ani, este un nume care continuă să trezească admirație și respect datorită carierei unice pe care a avut-o.
Un veritabil ambasador al sportului românesc peste hotare, singurul baschetbalist român din istorie care a jucat în NBA a rememorat cele mai frumoase momente din perioada de activitate, a semnalat punctele slabe în dezvoltarea baschetului din țară și a dezvăluit care sunt dificultățile pe care le întâmpină un jucător în baschetul american în cadrul unei sesiuni de întrebări cu publicul clujean.
"Am ajuns la Washington în 1993, iar după două săptămâni mă gândeam: «ăștia sunt colegii mei?!» Eu am mers în America să încerc să joc în NBA și am ajuns să joc. Cel mai dificil a fost sistemul și nivelul antrenamentelor, a fost greu să mă adaptez la deplasările lungi și frecvente. Altceva nu mă interesa, nu m-a impresionat nimic altceva, singurul meu scop a fost să joc baschet", povestește Ghiță.
"A fost o tranziție mare de la Europa la SUA, dar uite, la Washington am început cu 30 de jucători, după două săptămâni am rămas 25, iar după o lună, când a început sezonul, am rămas doar 15 și eu eram încă în echipă. Este plăcerea competiției, plăcere care te duce la extreme. Apoi mai erau și jucătorii care veneau pentru 10 zile la echipă cu scopul să ne ia locul, ăștia mă făceau să mă trezesc dimineața devreme, să stau două ore la sală și apoi să merg și la antrenament!".
Dueluri cu Mourning sau Shaq
Pentru el, provocarea era înfruntarea cu marile vedete ale vremii. "Niciun star din NBA nu era la fel, cel mai greu era să întâlnești în aceeași săptămână baschetbaliști precum Alonzo Mourning sau Shaquille O'Neil. Dacă în 7-8 zile întâlneai astfel de 3-4 jucători mari, erai rupt după pentru trei zile. Trebuia să fii pregătit tot timpul, am avut niște coechipieri foarte faini, am câștigat repede încrederea spectatorilor, m-au făcut să mă simt ca acasă. Tocmai de asta mai păstrez legătura și colaborez cu Washington Wizards". În perioada cât a jucat românul la echipa din NBA, aceasta se numea Washington Bullets, dar din 1997 a fost rebranduită în Washington Wizards.
Chibzuit cu banii
Retras din activitate în 2001, după a treia și ultima aventură în Franța, la Pau-Orthez, fostul sportiv născut la Tritenii de Jos a vorbit pe larg despre momentul retragerii, dar și despre problemele cu care se confruntă o bună parte din foștii jucători din NBA.
"Din fericire, am avut un manager extrem de atent la detalii, la un moment dat mi-a zis: «Știi, Ghiță, cecul îți vine la fiecare a doua vinere, ai bani câți vrei. Dar trebuie să te gândești ce faci după ce se termină asta, pentru că nu știi niciodată când vine momentul. Circa 85% dintre jucătorii care se retrag din NBA ajung să rămână fără bani, să recurgă la ajutor social din cauza stilului de viață extravagant. Eu mă consider o persoană moderată, nu am avut probleme cu viața extrasportivă. Am avut colegi care aruncau cu banii în stânga și în dreapta, dar și colegi care erau foarte raționali, atenți la acest aspect", explică el cum a tratat partea financiară a carierei.
Vicepreședinte al Federației de Baschet din România, Mureșan punctează importanța și impactul pe care l-a avut organizarea EuroBasketului de anul trecut de la Cluj-Napoca, în condițiile în care baschetul românesc suferă la toate capitolele.
"Viitorul copiilor este educația, iar sportul trebuie să fie distracția. Cu cât ai mai mulți copii care practică sport, cu atât mai bine, dar familia, educația sunt mai importante. În SUA peste 85% din CEO-uri au făcut sport de echipă la liceu, dacă poți combina sportul cu educația, e perfect. Fiecare copil trebuie să încerce măcar 3-4 sporturi până la liceu. Un copil care petrece 10 ani într-un singur sport este un copil pierdut, pentru că merge într-o singură direcție. Un copil care încearcă 3-4 sporturi crește în mai multe direcții, devine mult mai echilibrat", detaliază Ghiță sistemul american.
Tabere de baschet
"Lucrez de 14 ani cu copiii, pot să-mi dau seama care copil a făcut sport și care nu. Un copil care nu face sport este pierdut, în timp ce unul care a făcut deja este mai disciplinat, mai atent. Sportul te face mai frumos, mai deștept, mai sănătos și mai responsbil. Poate peste 15 ani când acel copil va merge la angajare, va trebui să treacă în CV ce sport a făcut, să nu uităm că în America există facultăți care nu acceptă studenți care nu au practicat niciodată vreun sport!", punctează Mureșan.
"Nu se știe niciodată când va apărea noul Ghiță Mureșan, nici un cazul meu nu se aștepta nimeni să joc în NBA. Aș vrea să văd pe cineva la acest nivel și sper să vină cât mai repede. Am în Washington o academie de baschet și vin în România în fiecare vară din 2002 încoace să organizez tabere de baschet. Aveam veri când mergeam prin țară ca nebunul și făceam aceste tabere, acum le fac doar la Cluj, dar în fiecare an", spune Ghiță, care a rămas aproape de sportul pe care l-a practicat, încercând să-și valorifice experiența în favoarea celor care vor să facă baschet.
Nu a avut idoli în copilărie
"Atunci când ajungi în NBA, te iau și te duc timp de o săptămână să îți facă un coaching, cum să te comporți la interviuri, cum să nu te scobești în nas în fața camerei, cum să-ți pregătești viața din punct de vedere financiar. Te educă, pentru că vin jucători din toată lumea, din culturi total diferite și vor să păstreze intactă prestanța NBA-ului. Și eu m-am schimbat când am ajuns în SUA, am devenit o altă persoană, poate și datorită responsabilității, a experienței acumulate. Totul s-a schimbat față de ceea ce am învățat înainte, nu doar în baschet, ci din toate punctele de vedere", detaliază el o latură interesantă a vieții din NBA.
"Am avut o educație creștină, nu am fost educat ca să am, să cred într-un idol. Când am ajuns prima oară la Washington, am vrut să revin în Europa după doar câteva săptămâni, dar nu a fost niciodată un moment în care să-mi doresc să renunț de tot la baschet, pentru că am trăit zeci de clipe frumoase. Primul titlu național la juniori, la 17 ani, titlul național cu Universitatea în '92, Cupa Franței în '93, cele 30 de puncte reușite cu Charlotte, campionatul național din Franța în 2001 sunt toate momente memorabile, dar George și Victor, fii mei sunt cea mai mare bucurie din viața mea", a conchis Ghiță Mureșan.
De pe parchet pe platoul de filmare!
Inspirat de prietenia cu faimosul wrestler francez Andre the Giant, decedat în 1993 la vârsta de doar 46 de ani, Billy Crystal i-a pus pe masă lui Ghiță Mureșan scenariul pentru pelicula My Giant (1998). Uriașul nostru și-a dat acordul pentru rolul lui Max, în comedia din a cărei distribuție mai fac parte Kathleen Quinlan sau Steven Seagal. "Eram la Washington prin '95, la Bullets, și urma să facem o deplasare la Los Angeles. Am fost contactat de Billy Crystal, am luat prânzul împreună de vreo două ori, mi-a dat scenariul, mi-a povestit ce își propune.
Din acel moment am început să colaborăm, în '96 am stat vreo trei săptămâni la Los Angeles, am trecut zilnic peste scenariu cu Billy. A fost o experiență nouă, m-am simțit extraordinar, pentru că nu făceam nimic în afară de baschet. Respiram și mâncam baschet. A fost dificil să învăț să fiu o altă persoană, să devin altcineva peste noapte, dar nu a fost greu să învăț scenariul", își descrie Ghiță aventura cinematografică.
6
ani a petrecut Gheorghe "Ghiță" Mureșan în NBA, la Washington Bullets (1993-95, 1995-97), respectiv la New Jersey Nets (1999-2000)
14.5
este media cu care Ghiță și-a trecut în palmares titlul de Most Improved Player (MIP) în NBA în sezonul 1995-96
3.020
de puncte a reușit în total Ghiță Mureșan în toată cariera
"Nu e o mare diferență între România și SUA, oamenii sunt drăguți, frumoși și politicoși cu mine oriunde mă duc. Eram în avion și la un moment dat o persoană se întoarce către mine și îmi spune: «eu știu cine sunteți dumneavoastră, chiar dacă nu vă deranjez!»"
Ghiță Mureșan"Baschetbaliștii din NBA sunt oameni foarte relaxați, foarte haioși, unii chiar extrem de simpatici. Totuși, când sunt în public, se comportă puțin mai diferit. Cu cât ești mai drăguț, cu atât lumea trage mai mult de tine, încearcă să profite. Când ai peste 80 de meciuri pe an, este greu să mai fii drăguț cu toată lumea"
Ghiță Mureșan"Pentru fanii baschetului, pentru baschetul românesc a contat extrem de mult că EuroBasketul a fost organizat la noi. Acest sport s-a dezvoltat puțin în ultimii 30 de ani, noi nu am avut programe care să ajute baschetul, deși sunt mulți copii talentați. Federația încearcă acum să dezvolte astfel de programe care să-i ajute pe acești copii"
Ghiță Mureșan
{{text}}