Raheem Sterling (23 de ani), fotbalist la Manchester City şi internaţional englez, născut la Kingston, în Jamaica, a povestit pentru The Players Tribune marile dificultăţile întâmpinate în copilărie, cum a ajuns să practice această meserie, marele vis împlinit şi, revenind în actualitate, despre fiica sa.
"Pot să vă spun povestea mea? Veţi asculta? Dacă citiţi unele ziare, probabil credeţi că deja ştiţi totul despre mine. Dar chiar ştiţi?", şi-a început Raheem articolul intitulat "A fost totul un vis".
TATĂL, UCIS CÂND RAHEEM AVEA DOI ANI. MAMA, PLECATĂ ÎN ANGLIA PENTRU A LE OFERI O VIAŢĂ MAI BUNĂ
"Când aveam doi ani, tatăl meu a fost ucis. Acest lucru mi-a marcat întreaga viaţă. La puţin timp după, mama a decis să plece, lăsându-mă pe mine şi sora mea în Jamaica, pentru a merge în Anglia să îşi termine studiile şi să ne ofere o viaţă mai bună. Pentru câţiva ani, am stat cu bunica noastră în Kingston şi îmi aduc aminte cum priveam alţi copii alături de mamele lor şi mă simţeam foarte gelos. Nu înţelegeam eu exact ce făcea mama pentru noi. Ştiam doar că e plecată. Bunica era extraodinară, dar oricine îşi vrea mama la acea vârstă.
[...] Nu realizam la acel moment, dar mama se chinuia foarte mult încercând să ne ofere o viaţă mai bună. La cinci ani, ne-am mutat în Londra pentru a fi alături de ea şi au fost momente dificile deoarece cultura de acolo era una foarte diferită faţă de cea cu care eram eu obişnuit şi nici nu prea aveam bani. Mama se asigura întotdeaună că aveam ce ne trebuie, dar hai să zicem doar că nu era totul doar lapte şi miere", şi-a început Sterling povestea.
CURĂŢĂTUL WC-URILOR, NĂZBÂTIILE DIN ŞCOALA GENERALĂ ŞI PRIMUL CONTACT CU FOTBALUL
"Mama lucra ca femeie de serviciu la unele hoteluri pentru a câştiga câţiva bani în plus şi a-şi plăti taxele pentru studii. N-o să uit niciodată cum mă trezeam la 5 dimineaţa, înainte de şcoală, şi o ajutam să cureţe toaletele de la hotelul din Stonebridge. Mă certam cu sora mea: «Nu, nu! Tu ai toaletele azi, eu iau aşternuturile!». Singura parte bună era că, după ce terminam toată treaba, mama ne lăsa să ne alegem orice voiam din automat. Alegeam imediat batonul Bounty de fiecare dată"
"Am fost atât de neastâmpărat încât m-au dat afară din şcoala primară. Bine, teoretic, nu m-au dat. Doar i-au spus mamei mele că am nevoie de un mediu cu mai multă atenţie. M-au dus într-o mică sală cu şase copii şi trei profesori! Nu glumesc. N-aveai unde să te ascunzi
[...] După un an, mi-am reglat comportamentul şi am revenit la şcoala mea. Dacă mă gândesc bine, momentul care mi-a schimbat viaţa a fost când am cunoscut un tip numit Clive Ellington. Se ocupa de consilierea copiilor din cartier care nu îşi aveau taţii prin preajmă. [...] Într-o zi, m-a întrebat: «Raheem, tu ce iubeşti să faci"». Uşoară întrebare, aşa-i? Dar nu mă gândisem niciodată la asta. La acel moment, doar jucam fotbal pe stradă şi mă plimbam cu bicicleta alături de prieteni. I-am zis «Iubesc să joc fotbal». Mi-a răspuns «Ei bine, eu am o echipă de amatori. Nu vrei să joci cu noi?».
Şi asta a fost. Momentul care mi-a schimbat viaţa. Din acea zi, a fost numai fotbal, fotbal şi iar fotbal. Eram "obsedat". Când aveam 10 sau 11 ani, eram urmărit de câteva echipe importante din Londra. Fulham şi Arsenal m-au vrut, iar când Asenal te vrea, bineînţeles că te gândeşti să mergi acolo. E cel mai mare club din Londra. Am fugit la prietenii mei şi le-am zis «Plec la Arsenal!». Dar mama este o adevărată războinică. Ştie cum să se descurce în lumea asta. Este probabil cea mai înţeleaptă persoană pe care o cunosc. Mi-a spus «Uite, te iubesc, dar nu cred că ar trebui să mergi la Arsenal. Dacă mergi acolo, vor fi alţi 50 de jucători la fel de buni ca tine. Vei fi doar un număr. Trebuie să mergi undeva unde să poţi progresa».
Şi aşa m-a convins să merg la QPR, probabil cea mai bună decizie făcută de mine vreodată. Acolo nu m-au lăsat să cedez, însă a fost destul de greu pentru familie pentru că mama nu mă lăsa niciodată să merg la antrenamente singur. Ea trebuia să muncească în continuu, astfel că sora mea trebuia să mă ducă până la Heathrow [...] în fiecare zi. Stătea sus, în micuţa cafenea şi se odihnea până terminam eu. Imaginează-ţi să ai 17 ani şi să faci asta pentru micul tău frate. Şi n-am auzit-o niciodată să spună «Nu, n-am chef să-l duc azi». La acel moment, nu mi-am dat seama cât de mult se sacrifică ea şi mama. Întreaga mea familie a jucat un rol uriaş în viaţa mea. Fără ei, nu aţi fi auzit de mine acum"
SOSIREA LA LIVERPOOL ŞI CEA MAI FERICITĂ ZI DIN VIAŢA SA
La 15 ani, Liverpool mă dorea, însă era la trei ore distanţă de casă. Nu o să uit niciodată ziua când m-am aşezat lângă mama şi i-am spus că vreau să plec. Îmi iubeam toţi prietenii din cartier, tot sunt cei mai buni prieteni din lume, dar la acel moment aveau loc foarte multe crime acolo şi am simţit că Liverpool este şansa mea de a pleca şi de a mă concentra doar pe fotbal.
[...] Pentru doi ani, am fost ca o fantomă. Puteţi să-mi întrebaţi prietenii. Când aveam o zi liberă, veneam înapoi în Londra cu trenul pentru a-mi vedea mama, iar apoi mă întorceam la Liverpool. Eram deconectat de la lume. Doar îmi construiam cariera de fotbalist.
Clubul mi-a asigurat o cazare cu un cuplu mai în vârstă, aveau aproximativ 70 de ani şi m-au tratat ca pe propriul lor nepot. [...] Mama, totuşi, mă suna în fiecare dimineaţă: «Raheem! Ţi-ai spus rugăciunile azi? Ai mulţumit pentru că te-ai trezit şi astăzi?». Aceea a fost cea mai importantă perioada din viaţa mea. Misiunea mea era de a obţine un contract bun pentru ca mama şi sora mea să nu se mai chinuie. Ziua când i-am cumpărat casa mamei a fost cea mai fericită".
MELODY, FANĂ LIVERPOOL ŞI MOHAMED SALAH
Deşi Sterling a părăsit-o pe Liverpool acum trei ani, plecând la Manchester City pentru 57 de milioane de lire sterline, fiica lui, Melody, a rămas fana "cormoranilor" şi are şi un favorit din echipa pregătită de Jurgen Klopp.
"Fiica mea e puţin obraznică, iar mama m-a avertizat de acest lucru. Pe la şase ani încep să să-şi dezvolte o anumită atitudine. Într-o zi, Melody alerga prin casă cântând. Tatăl său abia câştigase titlul cu City şi chiar ajunsese la 100 de puncte în campionat. Dar îi păsa?
Prietene, nu dă doi bani pe Manchester City. Este o adevărată fană Liverpool. Alerga pe holuri - şi jur, aleargă la fel mine. Pieptul în faţă, spatele arcuit şi mâinile legănate puţin. Alerga pe holuri ca Raheem Sterling şi ştii ce cânta?
«Mo Salah! Mo Salah! Mo Salah!
Runnin’ down the wing!
Salahhhhh la la la la la la la!
Egyptian king!», a povestit amuzant Sterling.
23
de goluri şi 17 pase decisive şi-a trecut în cont Sterling, în stagiunea recent încheiată, la Manchester City
39
de partide are Sterling la "naţionala" Angliei, reuşind două goluri
{{text}}