"... și da, are continuare pe bila neagră la buzunarul din stânga! A ieșit perfect la bila neagră! ... dar unde se duce bila albă? Atenție la bila albă! Ronnie a ratat si nu numai că a ratat, dar a lăsat poziție! ..."
Într-un fel, e ciudat să remarci unele lucruri evidente așa de târziu. Marius Ancuța, comentatorul de snooker care a trecut la cele veșnice azi, a oglindit jocul de snooker.
Un vocabular riguros, fără excese. Atent, precis, dublat de o atitudine sobră, cu ceva matematic în emoție. Poate cam ca jocul actualului campion mondial, galezul Mark G. Williams. În plus, cu răbdare. Consecvență, ambiție, pasiune. Scoțian, cam ca Hendry, poate. Și încăpățânare. Multă încăpățânare.
Poate de aceea frazele scrise cu litere italice de mai sus nu pot fi citite decât cu vocea lui, dacă l-ai urmărit în ultimii 20 de ani. Deși ele nu sunt strict ale lui.
Sunt ale celor care deschideau televizoarele la începutul anilor 2000 și rămâneau fascinați de personajele stranii care dădeau târcoale unei mese cu picioare de miriapod, oameni care erau prezentați cu curtoazie, minuțiozitate și respect de un comentator Eurosport care insista pedagogic.
Chiar și ale celor care mustăceau de râs când comentatorii de ciclism ironizau plictiseala și somnul pe care le provocau, în imaginația lor, orele nesfârșite de transmisie de la Campionatul Mondial de la Sheffield.
Sunt și ale celor care încercau să calculeze mai rapid decât Marius Ancuța câte puncte sunt pe masă, de câte snookere e nevoie pentru a câștiga jocul, care sunt unghiurile prielnice de ieșit la bila albastră și ce a văzut comentatorul la Jimmy White, în afară de faptul că pierde mereu în turul întâi.
Corect ar fi să spunem că sunt și ale celor care se simțeau incomod când se ațâțau discuțiile cu Daniel "Sandi" Bontea în privința vreunui snooker reușit sau nu și care răsuflau ușurați când auzeau răsete lor pline de prietenie. Și ale celor care îl urmăreau pe comentator gâtuit de emoție când îi prezenta live pe Ronnie O'Sullivan și Stuart Bingham în Circul Globus de la București.
În sfârșit, traversând apartamente, cluburi, seri și nopți geroase de iarnă sau poate primăveri pline de flori și de imaginație, toate frazele spuse în mii de ore de comentarii sunt doar câteva dintre reflexele făcute cadou pe care o să le căutăm de fiecare dată când arbitrii își vor trage mănușile lor albe și se va lăsa liniște la masă, iar luminile vor sclipi ca niște diamante mici din tavanul suspendat deasupra covorului roșu, în timp ce jucătorii își vor strânge mâinile pentru a începe jocul.
Sunt puțini oameni care învață un sport o țară întreagă.
Mulțumim tare mult, Marius Ancuța, și Dumnezeu să te odihnească în pace!
Vezi și: Marius Ancuța, celebrul comentator de snooker, a murit astăzi la vârsta de 50 de ani
{{text}}