Cornel Dinu spune că, în contextul actual, Cupa României Timişoreana rămîne singurul obiectiv realizabil
- Domnule Dinu, e greu să rezişti ca antrenor la Dinamo?
- E greu nu numai la Dinamo, dar, în general, în fiecare vestiar şi pe băncile tehnice actuale ale fotbalului nostru. O dovadă în acest sens sînt schimbările masive ce s-au efectuat în ultimii ani chiar în primele etape sau, şi mai surprinzător, la echipe de prestigiu, cu cîteva zile înainte de primul fluier oficial al sezoanelor. Fără a mai explica de ce, pentru că nu pot exista cauze reale, se confirmă ceea ce se ştie de mult: «Ca la noi, la nimeni!». Eu mai spun doar atît: avem mai mulţi suporteri-conducători decît, aşa cum ar fi obligatoriu, necesar, conducători-suporteri.
- Cît de mult au afectat schimbările de pe banca tehnică evoluţiile lui Dinamo?
- Schimbările succesive, uneori şi patru sau cinci într-un an competiţional, rup şi leagă mai mult decît îndoielnic conceptul complex de pregătire la care sînt supuşi jucătorii.
- Vă gîndiţi să rămîneţi în fruntea staff-ului tehnic şi în sezonul viitor?
- Vedeţi, şi în această privinţă confuzia este mare, chiar dureroasă. Nici nu mai are sens să precizez cine o perpetuează. Eu am preluat prerogativele funcţiei de director tehnic. Şi constat şi eu, şi cei care mai ştiu, că atribuţiile acestei îndatoriri în cadrul unei echipe de performanţă din fotbalul nostru nu sînt cunoscute. De aceea, precizez: directorul tehnic este un partener de consultare al team-workului. El stabileşte, în principal, componenţa vestiarului, deci a lotului echipei. Şi cîte sînt de făcut în acest sens şi cîtă responsabilitate!
- Vă afectează discuţiile legate de posibilii pretendenţi pe banca tehnică?
- Sînt cu totul anormale şi nu se petrec doar la Dinamo. Pentru că perpetuîndu-le cu atîta inconştienţă, cu adevărat se montează bombe de incredibilitate şi de neîncredere asupra echipei tehnice, în vestiar şi în mintea jucătorilor care-l ocupă. Or, ce poate fi mai rău? Problema deprimantă este că multe astfel de bombe sînt plasate chiar de o parte a presei!
- Aveţi vreun regret în cariera de antrenor, legat de vreun eveniment sau de vreun jucător?
- Ooo, atîtea... Încît aş putea să scriu un roman. Dar cel mai mare regret, nu numai pentru mine, dar şi pentru alţii care sînt ca mine, este atunci cînd vrei să faci bine, ştii că ai dreptate şi ea nu ţi se dă. Mai mult, ades, eşti chiar călcat în vorbe şi picioare. Dacă te mai uiţi şi interpretezi cine se poate comporta astfel, cu adevărat îţi poate fi lehamite, chiar să înnebuneşti. Dar cam astea-s vremurile ce ne este dat să le trăim chiar la bătrîneţe.
- Are Dinamo timp să repare parcursul nefast din toamnă şi să recupereze diferenţa din clasament?
- Timp este pentru orice. În mod teoretic. Dar, aşa cum am spus de la început, pentru Dinamo este foarte important să obţină un loc ce dă dreptul la o prezenţă internaţională. Sîntem în sferturile Cupei şi ar fi un succes inconstestabil să o cîştigăm. Mai mult nu prea se poate la cîte s-au întîmplat şi în datele competiţionale de acum. Sînt şi ani sau sezoane de tranziţie şi de pregătire a noilor izbînzi. Dar, oricum, ne vom bate!
- S-au creat tot felul de discuţii legate de cine conduce cu adevărat echipa, dumneavoastră sau Cornel Ţălnar.
- Oare poate fi condusă, deodată, vreo echipă de doi oameni? Doar dacă vrei dezastrul! Noi ştim ce are fiecare de făcut, de aceea conlucrarea noastră este bună. Ce-i drept, ne dorim şi noi, în situaţia în care am preluat destinele vestiarului, măcar un dram de înţelegere şi de răbdare. Am mai spus: nimic nu se poate repara şi reaşeza eficient pentru viitor cu neastîmpărul şi setea falsă a atîtor prea mulţi din fotbalul nostru.
"În această iarnă s-a lucrat mult fizic şi tehnico-tactic. Aşezare, circulaţie simplă şi rapidă, scheme. Dar ultimele devin automatisme de joc doar după minimum două-trei luni"
Cornel Dinu
{{text}}