"Zâmbind din iarbă" și "Jucând cu destinul" sunt cele două cărți care scot în evidență întâmplări picante din viața lui Cornel Dinu.
Cornel Dinu e un pasionat de scris. În urmă cu 10 ani a scos două cărți autobiografice în care-și povestește viața. "Fiu de boier de Bârlad, inteligent și arțăgos, crescut în umbra Turnului Chindiei, în răcoarea legendarei Vai a Voievozilor și pe pământul sfințit de poeții Văcărești. Părea, prin naștere, hărăzit norocului", îl descria Fănuș Neagu. Iată 5 amintiri haioase din tinerețea lui "Mister":
MIRAJUL FOTBALULUI
"Prima joacă de-a fotbalul. Cei doi veri, Mirel și Stelică, băteau migea. Și mă amestecau și pe mine printre ei. Eram cel mai mic și feblețea tuturor celor din casă. Aveam părul în bucle și vara mă răsfățau îmbrăcându-mă în spielhozenuri. Moda austriacă, împrumutată o dată cu șprițul. Interesant stadionul Târgoviștei. Păzit de Turnul Chindiei spre nord-vest și de zidurile de apărare ale lui Petru Cercel înspre stânga, cum intri. În dreapta de casa lui Heliade Rădulescu și în față, spre sud-est, de grădinile sârbilor, veșnicele hrănitoare cu balsamul legumelor".
BUCHIILE ȘCOLII
"Scrisul pe tăbliță și primele socoteli, pe care eu le făceam din cap, o cam derutau pe doamna învățătoare. Mă reclama des, iar maică-mea, întotdeauna îmbrăcată în taioare elegante și cu obligatoria pălărie englezească, mă controla. Eram smuls de la miuța celor mari, mă ștergea cu batista să nu răcesc, dar mă și chelfănea. Parcă prin a doua sau a treia, taică-meu s-a enervat auzind că... chiulesc. Termen ce ține de rezistența neamului la greu".
SCRÂȘNIND ÎN IARBĂ
"Părinții nu m-au îndemnat spre fotbal. Stând duminică de duminică în tribuna jocurilor oficiale, dar mai și mergând după echipă, cu părinții, spre promovarea în B a fanionului orașului, am sărit repede gardul la copii și juniori. Eram, așa-zis, adunătura de talente a orașului. Dinspre cartierul sârbilor, la Sud și cel al «Chindiei», spre Nord. Am încercat să ne înfruntăm, parcă, odată, ca selecționate, și a pierdut Sudul! Pildă uitată... Ca de fiecare dată, pe acest continent, în epoca modernă!".
DEBUTUL LA DINAMO
"Înainte de a juca un meci oficial la Dinamo, în vară, am făcut un turneu în Germania Occidentală. Așa erau pe atunci - despărțirile. Cu hohot de râs al istoriei. Turneele primelor noastre echipe erau propuse de un impresar evreu ungur. Am plecat în Germania după cantonament de pregătire la Sinaia. Nu prea eram pe lista lotului. Hotelul era circular și, plimbându-te pe la ferestre, prindeai toată panorama de jos. Erau sus, etajul 9 sau 10. Cârciumi lângă cârciumi, baruri în care intrau soldații americani, haimanalele locale, cu toții anturați de fustele deocheate, nelipsite în asemenea locuri de scandal".
MOARTEA DIN IARBĂ!
"A venit momentul. Poți fi un foarte bun antrenor, toată lumea speră și crede în tine. Gata, lăsa-te, vrea și ministrul. Și am pătruns pe teren, într-un amical la care a participat, văzându-ne, și maestrul copilăriei, reîntors la el acasă, nea Petrică Stenbach. Antrenorul copilăriei. Am intrat în repriza a doua. Am crezut că mor de câteva ori. Și erau, în Bavaria!, vreo 40 de grade. S-a terminat meciul. Eram doar eu și doctorul. Gata, doctore-tată, am decis, abandonez terenul. Nu mai joc! Murisem prima dată!... Parcă mai puteam. O, dar chinul blestemat parcă al vieții, continua pentru mine".
{{text}}