Elisabeta Lipă, președintele FR Canotaj, e mândră de rezultatele obținute de sportivii săi, 7 medalii la Europenele de Canotaj, și explică pentru cititorii GSP lungul drum spre succes.
România a terminat pe primul loc în clasamentul pe medalii la Europenele de la Glasgow (Scoția), cucerind 7 distincții. Au fost trei titluri continentale, două medalii de argint și alte două de bronz. Fetele au luat 3 medalii, iar băieții patru. Două titluri au fost câștigate însă de ambarcațiunile feminine.
Elisabeta Lipă, președintele Federației Române de Canotaj, a vorbit despre acest moment de grație al canotajului românesc, "unul care nu a apărut din neant, peste noapte". Ce măsuri au fost luate în ultimii ani, ce a dus la acest progres uluitor pentru cea mai de succes federație din România?
33 de cluburi de canotajexistă în România. Federația are patru centre susținute financiar, unde ajung cei mai buni copii: Orșova, Năvodari, Fălticeni-Iași, Snagov
650 de sportivide la juniori la tineret sunt legitimați în cadrul federației. De sute și chiar mii de ori mai puțin decât marile puteri ale canotajului: SUA, Marea Britanie, Italia, Olanda
- Doamna Lipă, felicitări! Cum se simte un președinte când vede țara lui pe primul loc în clasamentul pe națiuni?
- Doamne, nu m-am simțit așa bine niciodată. Vă dați seama că acolo, toată lumea mă oprea și mă felicita. Toți doreau să stea pe lângă noi, să facă poze cu noi, românii! Nu mai am voce după cât am strigat la curse, dar a meritat. Mă bucur enorm pentru sportivi, și-au văzut munca încununată de succes.
- Sincer, vă așteptați la asemenea rezultate?
- Nu vreau să mint, ce s-a reușit este peste închipuirile mele, dar rezultate bune așteptam. Pentru că stau lângă sportivi, lângă antrenori. Știu cum se muncește. Vă spun acum, această generație este poate peste generația noastră de sportive! Zici că acești copii nu fac parte din tabloul României la ora actuală.
- S-au realizat niște premiere istorice la Glasgow!
- Așa e. Păi noi nu am avut barcă la dublu vâsle masculin în istoria canotajului! Că nu am avut, nu am fost noi buni acolo. Uite că acești copii au luat argint și au fost foarte, foarte aproape de aur! Am venit cu prima medalie la Europene cu barca de 8 plus 1. Și ce barcă avem, ți-e mai mare dragul! Am avut 9 bărci în finală și 7 au luat medalii. Repet, asta înseamnă muncă, multă, multă muncă! Și când mă gândesc cum am început cu aceste loturi...
Așezați la aceeași masă
- La ce vă referiți?
- Când eu am preluat federația în 2009, băieții nu mai existau în canotaj! După Atena 2004, lotul masculin fusese desființat pentru că nu avusese rezultate! Băieții erau practic inexistenți. Tradiția noastră nu mai conta. Ambiția mea a fost de a reconstrui, de a arăta că și acești băieți pot. De la an la an am zis să crească puțin, câte puțin. Nu m-am axat numai pe fete. Mi-ar fi fost ușor s-o fac, eu venisem dintre ele. Dar nu, i-am așezat și pe băieți la masa noastră. Condițiile de la fete au fost și la băieți, deși rezultatele nu erau aceleași. Și fetele, de multe ori, strâmbau din nas. Și antrenorii, dar nu am făcut diferențe.
- Avem bărci tinere, cum se face că au apărut acum?
- Rodul selecției riguroase. Știți că jumătate din bugetul primit de la Ministerul Sportului noi îl băgăm în selecții. Să căutăm copii, să-i găsim pe cei mai buni. Le mulțumesc oamenilor de la cluburi care-și fac treaba cu abnegație, pentru nimic. Ce condiții au săracii de pregătire și antrenament, vai de capul lor! Încercăm să-i ajutăm cât putem, dar de unde?
- Până acum de ce nu s-a reușit performanță la băieți?
- Sunt mai multe cauze. În primul rând, să vă explic. La juniori aveam cât de cât rezultate, pentru că băieții erau la școală. Apoi la tineret, dădeau la o facultate, stăteau să o termine și mergeau la antrenamente. Dar când erau seniori și nu mai aveau rezultate, toți abandonau sportul. Că nu aveau cu ce să trăiască, nu se câștigă bani fără rezultate! Când s-a închegat acest nucleu actual, au început să vină și medaliile. Performanța se clădește în timp.
- Ați găsit și oamenii potriviți să-i puneți în fruntea loturilor? Un român, la fete, și un italian, la băieți!
- Întotdeauna lucrurile frumoase ies la iveală când la locul potrivit sunt oamenii potriviți! Domnul Mircea Roman nu mai are nevoie de prezentări, e un antrenor uriaș. A fost și pe vremea mea, a scos campioane pe bandă rulantă! Eu de ce m-am zbătut să-i dăm salariu, să nu-l pierdem. Că dacă dânsul zice mâine că nu mai poate, că nu mai vrea, nu găsești înlocuitor cât ai bate din palme.
Omul care le-a schimbat mentalitatea
- Pe italianul Antonio Colamonici, antrenorul lotului masculin, cum l-ați găsit?
- Am vorbit cu oameni din federația internațională. Aveam nevoie de sprijin. Ce a reușit Antonio cu acești copii este un lucru extraordinar! Țineți minte, el nu le-a cerut performanță! Nu le-a impus să vină pe locul 1 sau 6! Le-a schimbat mentalitatea. I-a făcut să creadă în potențialul lor, să creadă că pot bate pe oricine, să creadă că sunt buni! Să vină la antrenamente de plăcere, nu din obligație. Le-a dat încredere. Sportivii noștri nu aveau nimic în minus față de alții din alte state, doar că le lipsea încrederea.
- Îmi aduc aminte după Jocurile Olimpice de la Londra cum stăteați și plângeați pe marginea lacului de la Eton Dorney...
- Nu-mi mai aduce aminte! Cât am stat și m-am consumat, nu dormeam nopțile. Mă întrebam unde am greșit, ce nu am făcut? De atunci, copiii ăștia, loturile actuale, au venit spre canotaj. Am clădit. Mor când mi se spune că nu mai vor copiii să vină la sport. Dar la italieni, la englezi, la sârbi, la croați, unele națiuni mai mici, de ce vor să facă sport? Haideți să-i facem să le placă sportul, să le creăm condiții. Nu să se schimbe în niște locuri infecte și să joace în noroi. Că atunci nu vor veni copiii niciodată să facă sport!
Lupta cu MTS
- Ați fost tot timpul la MTS și v-ați luptat pentru drepturile federațiilor. Poate tocmai de aceea nu sunteți văzută cu ochi prea buni?
- Nu mă interesează. Eu când văd metodologia de acordare a bugetelor federației, nu pot să nu observ faptul că federațiile sunt dușmanul Ministerului! Parcă abia așteaptă să nu faci performanță ca să ți se taie din buget. Bugetul ăla și așa mic și insuficient! Oamenii din Minister nu-și dau seama că noi avem un țel comun, un interes comun, să obținem rezultate. Nu poți să primești piedici la tot pasul, nu pot să stau nepăsătoare când văd că sportul de performanță nu interesează pe nimeni! Așa sunt eu făcută, nu pot să tac și nu-mi bagă nimeni pumnul în gură!
- Sunteți la jumătatea ciclului olimpic. Sunteți optimistă în drumul spre Tokyo?
- Eu de felul meu sunt optimistă. Cred în sportivii mei, cum am mai spus, în munca lor. Mă rog la Dumnezeu doar să fie sănătoși, că rezultatele vor veni. Sportul de performanță e greu. Acum ești sus, acum ești jos. Uite, la aceste Europene, nu au luat medalie campioanele mondiale din barca de dublu vâsle categorie ușoară. Ce să fac acum, să le dau în cap? Nu e un capăt de țară. Și anul trecut la Europene, au venit pe 4 și apoi au câștigat titlul lumii. Așa sper că va fi și acum. Până la Tokyo trebuie să ne urmăm pașii firești ca să ajungem în 2020 pregătiți și încrezători. Să fim iar o forță în canotajul mondial!
"Avem o generație de excepție, una care iese din tiparele românești. Niște copii care nu știu să piardă, care luptă până nu mai pot. Îi iubesc.
Mă bucur că nu mai trăim doar din performanțele fetelor. Băieții sunt și ei acum la același nivel! Tocmai e aceea le-am acordat întotdeauna aceeași importanță.
Rezultatele nu au apărut peste noapte. În spatele acestor medalii stă multă muncă, stau oameni devotați. Tocmai de aceea, țin să le mulțumesc în primul rând antrenorilor care i-au descoperit pe acești sportivi.
Acum 9 ani, când am preluat federația, lotul masculin nu mai exista, fusese desființat. Ambiția mea a fost să construiesc din nou o echipă puternică. Sunt pe cale ca visul să fie îndeplinit" Elisabeta Lipă
{{text}}