Simona Halep, locul 1 WTA, a fost la un pas de titlu la Cincinnati, după succesul de la Montreal. Două săptămâni care îi consolidează poziția în clasament, siguranța și prestigiul.
O dublă de succes pentru româncă de patru sezoane încoace. De atunci, Halep a ajuns măcar în semifinale la ambele turnee importante, Premier 5, ale verii. Repere importante înainte de US Open și realizări în sine. Anul acesta, la fel ca în 2015, a atins ambele finale. A cucerit titlul la Montreal, dar la Cincinnati, chiar dacă a avut o minge de meci în tie-break-ul setului secund, s-a înclinat în fața unei jucătoare aflate în mare și diversificat progres, Kiki Bertens.
Care sunt însă cele 4 concluzii ale acestor două săptămâni?
1. Aproape de o dublă istorică
Dacă Simona ar fi câștigat ambele titluri importante ale verii, Canada și Cincinnati, ar fi fost prima jucătoare cu o asemenea reușită de la Evonne Goolangong în 1973 încoace. E adevărat, informație furnizată de Diego Barbiani pe Twitter, dubla nu s-a concretizat între 1974 și 1987, respectiv între 1989 și 2003. Chiar și așa, sunt 45 de ani care au trecut fără un succes identic cu cel al campioanei australiene. Simona Halep a fost însă cel mai aproape de a-l repeta, la doar un punct, performanță ce nu a stat la îndemâna multor altor nume importante. În aceste 4 decenii și jumătate, doar Serena Williams, în 2013, și Li Na, în 2012, au mai izbutit să dispute ambele finale în același sezon.
2. Constanță și progres
Aceste date statistice spun ceva important. Mai mult - impresionant. Sunt mărturie pentru constanța, dar și pentru creșterea imensă a româncei de la începutul ascensiunii și până acum. Îi place să joace pe hard-ul american și se poate adapta la condițiile dificile de acolo: vreme schimbătoare, alternanță între ploi și reprize de căldură sufocantă, extrem de umedă, pauze prelungite, nevoia și efortul de a juca uneori două meciuri pe zi, adversare competitive și diferite. În final, oboseala a învins-o, ceea ce pledează o dată în plus pentru dificultatea susținerii la nivel înalt a acestei duble, din punctul de vedere al tenisului, dar și fizic și emoțional.
Anul acesta însă, a ieșit mult deasupra maturitatea superioară cu care liderul mondial a tratat fiecare situație, pozitivă sau amenințătoare.
3. Siguranță de lider
Pe parcursul celor două săptămâni nord-americane, Simona a traversat situații diverse, care s-au coagulat într-o permanentă provocare, pe teren și în afara lui. Dincolo de toate, rămâne acel aer de siguranță pe care îl arată campionii și care se simte și atunci când pe teren nu e totul perfect pentru o clipă, un minut, un set. Forța de a izola temerea și de a găsi soluții, respirând adânc, mijind ochii spre minge și relaxând brațul. Găsind resurse și atunci când energia pare că te-a părăsit. Înăbușind la timp, cu înțelepciune, izbucnirile care altădată virau în negativ. Exigența româncei e în continuare acolo, doar nuanțele care o îmbracă s-au schimbat. Iar asta arată că maturizarea e un proces care nu se încheie niciodată.
4. Respect consolidat
Timp de luni întregi, s-a spus că Halep e un lider mondial de conjunctură. După un an 2017 agitat la vârf, cu numeroase schimbări pe prima poziție a clasamentului, 2018 îi aparține însă integral. Începând cu eroica finală de la Australian Open și culminând cu triumful de la Roland Garros, cel care i-a rotunjit al doilea mare obiectiv al carierei: cucerirea unui trofeu de Mare Șlem. Vara nord-americană cimentează suplimentar această poziție. Iar acest lucru se vede în acea siguranță pomenită mai sus, dar și în respectul superior pe care i-l arată, uneori poate inconștient, adversarele. De acum, ele știu că luptă contra numărului unu mondial.
27 august
este data la care începe US Open 2018. Se va termina pe 9 septembrie
{{text}}