Trăgătorul Adrian Aciobăniței, cel mai bun realizator al României în meciul cu Finlanda care a dus naționala la CE după o lungă pauză, a debutat în voleiul mare la 14 ani și jumătate
A împlinit 21 de ani săptămână trecută, iar duminică a fost cel mai bun jucător al naționalei masculine în meciul care le-a asigurat tricolorilor prezența la Campionatul European din 2019.
România, care a fost campioană a Bătrânului Continent în 1963 și vicecampioană în 1951 și 1955 și medaliată cu bronz în 1971 și 1977, nu mai participase la CE de 23 de ani. Adrian Aciobăniței, tânărul născut la Fălticeni în 1997, alături de colegii săi mai experimentați au reușit să întrerupă această serie negativă.
Aventura sa în volei a început în 2006, când şi-a însoțit tatăl, Cezar Aciobăniţei, care era antrenor, la antrenamentele de la echipa de juniori din Fălticeni.
"Mi-a plăcut din prima, chiar dacă în paralel am practicat şi fotbalul, şi baschetul, ba chiar am jucat şi într-un meci de baseball", a spus Adrian pentru Gazeta Sporturilor în 2011.
Atunci juca la CVM Tomis Constanța, după ce oficialii de la echipă îl remarcaseră un turneu de cadeţi şi juniori şi l-au adus la Constanța împreună cu familia. Mai mult, clubul de pe Litoral l-a angajat atunci ca antrenor pe tatăl său, iar fraţii mai mici, Cătălin Tudor şi Davis, fuseseră și ei legitimați tot la același club.
Dorința împlinită
Cu acesta, el și-a făcut intrarea pe scena mare a voleiului, când doar ce își făcuse buletin. La 14 ani şi 194 de zile, Adrian a debutat în prima ligă masculină într-un meci cu Unirea Dej.
"Am avut emoții, pentru că nivelul era mult mai ridicat decât la juniori. Am pierdut, însă am savurat fiecare moment petrecut pe teren", mărturisea Aciobăniţei atunci. Prestaţiile sale l-au adus în lotul de seniori, de unde a început să fure meserie cu ajutorul colegilor. A mai stat patru ani la gruparea de pe Litoral, timp în care a câștigat de trei ori titlul național și a jucat în cea mai tare competiție inter-cluburi din Europa, Liga Campionilor.
De ultima se leagă și întâlnirea cu idolul său, bulgarul Matei Kaziiski. "Pentru mine a fost ca un vis. Îmi venea să mă ciupesc ca să mă conving că este adevărat. Nu am jucat prea mult, dar la final am avut şansa să dau mâna cu Kaziiski. Până atunci îl urmărisem doar la televizor sau pe internet şi încercam să-i imit tehnica", a povestit Aciobăniţei pentru Gazetă în 2014.
Visele lui de adolescent vizau transferul la o echipă din Italia sau din Turcia. A ajuns în 2016 în Germania, la VfB Friedrichshafen, apoi din anul umător la United Volleys Rhein Main.
Cu echipa națională a parcurs mai multe etape, unul dintre cele mai frumoase momente fiind în 2014, când din postura de lider al echipei a dus naționala U20 la CE, după o victorie cu Spania, meci în care a reușit 24 de puncte. La turneul final, Adrian și coechipierii săi au ocupat locul 9.
"Presiunea este foarte mare, dar trebuie să rezist şi să mă menţin la acelaşi nivel. Am auzit de multe cazuri de sportivi care au făcut senzație la juniori şi apoi s-au pierdut", spunea Aciobăniţei în 2014. Evoluțiile sale ulterioare l-au păstrat la un nivel ridicat, astfel că duminică a strălucit din nou, iar la anul va gusta din euforia unui turneu final la seniori.
"Am jucat şi fotbal vreo patru ani, la Botoşani, dar am ales în cele din urmă voleiul" Adrian Aciobăniței
"Nu cred că în România se poate trăi foarte bine din volei. În alte ţări, se câștigă însă destul de mult" Adrian Aciobăniței
"Nu am auzit prea multe despre Dobrin, doar că a fost un mare fotbalist. Nu ştiam că a debutat în prima ligă tot la 14 ani şi jumătate" Adrian Aciobăniței
17 puncte a reușit Adrian Aciobăniței, cele mai multe din tabăra română, tot el având și cele mai multe atacuri reușite, 12 în meciul de duminică disputat împotriva Finlandei
1,96 m este înălțimea lui Adrian Aciobăniței
{{text}}