Calificarea amatorilor de la Dudelange a fost urmată de o bucurie pură, fără pretenții, sintetizată în 7 momente de ținut minte.
Șocul de la Cluj-Napoca a avut o atmosferă rară în fotbalul nostru. Pe lângă rezultatul halucinant, campioana României - campioana Luxemburgului 2-5 la general, la aplauzele suporterilor pentru adversari și la ce s-a întâmplat după fluierul final, totul completează un tablou pe care greu îl vom revedea în fotbalul nostru. Și nu doar pentru că nu vom mai mirosi aer european vreme de un an :)
I. Cei 20 de fani
Suporterii lui Dudelange n-au luat loc în vreun sector anume. Aproape toți s-au aflat la prima lor deplasare europeană. Extrem de sfioși, nu s-au simțit în largul lor nici în centrul orașului, nici după partidă, vizibil nefamiliarizați cu postura. N-au stat nici măcar în același sector, ci răsfirați prin stadion. Au avut un singur suporter cu tricou al echipei și unul singur cu un banner, pe care scria F91 Dudelange - Yes you can, "da, puteți". Și au putut.
II. Aplauzele și fanul gonit
Da, mulți au plecat după golul de 2-0 al luxemburghezilor. Însă fanii clujeni rămași i-au ovaționat la scenă deschisă pe adversari. A fost și un moment tensionat în apropiere de masa presei. O ceartă între un suporter nemulțumit de atitudinea generală, "ne luăm la mișto și noi?!". Moment în care alt suporter s-a ridicat amenințător și l-a invitat să plece, "ești liber să ieși dacă nu-ți convine!".
III. Conferința lui Toppmoller
Antrenorul nemților a privit, îndelung, televizorul pornit pe DigiSport când a intrat în sala de conferințe. Era încă șocat, mișcat, "shaken", cum sună atât de bine în engleză. Manea, unul dintre puținii care acceptaseră să vorbească, i-a stârnit milă tehnicianului, care a început să răspundă, pe telefon, mesajelor de felicitare primite pe WhatsApp (55), telefon (5) și Messenger (11).
IV. Poze cu Sinani
Vedeta lui Dudelange a fost, fără îndoială, Daniel Sinani. La 21 de ani, nouarul a deschis scorul incredibil, șut de la 20 de metri în inima vinclului, apoi a majorat diferența și, practic, a semnat calificarea. La flash-interviurile de după partidă, Daniel a fost vedetă pentru colegi, în mod cert neobișnuiți cu 5-6 microfoane, reportofoane și tot atâtea camere de luat vederi. Atât oamenii din staff, cât și colegul Nicolas Perez l-au fotografiat și transmis live pe Facebook. "Vedetă în devenire", l-au luat în primire apropiații săi.
V. Atmosfera bâlciului copilăriei
În așteptarea antrenorului principal, fotbaliștii de la Dudelange au continuat petrecerea din vestiar în fața stadionului, lângă autocarul și microbuzul care îi ducea direct la aeroport. Într-o atmosferă care aducea aminte de bâlciurile de altădată, cu ansambluri populare de copii așteptând șoferul lângă microbuz cu câte un sandvici și o apă plată, luxemburghezii au pornit muzica la difuzor, au împărțit pizza, sucuri și cornuri cu șuncă, într-o bucurie pură și copilărească. De amator, de om fără pretenții, cu glume și zâmbete împărțite în stânga și-n dreapta.
VI. Înfrânții deveniți învingători
Toți ziariștii luxemburghezi erau surescitați. Unul singur era mai vorbăreț. Francezul Yannis Bouaraba, mutat în Luxemburg pentru a scrie la ziarul MENTAL. Un cotidian nou, cu o vechime de un an, specializat pe sport și pe creșterea sportului din Ducat. "Eu sunt la prima deplasare. Colegii mei, cei cu capul plecat, nu. Însă nici nu știu să se bucure! Gândește-te că, ani de-a rândul, oamenii pe care îi vezi în fața ochilor au trăit doar cu înfrângeri. Lor chiar că nu le vine să creadă!".
VII. Telefonul de la șef
La un moment dat, unul dintre fotbaliștii care așteptau lângă mașină le-a făcut semn de liniște colegilor. "Le patron!", în râsetele tuturor. Primise un telefon de la, probabil, șeful lui. 8 jucători din lotul lui Dudelange sunt amatori și angajați și în altă parte decât la club, iar tehnicianul trebuie să îi învoiască pentru 6 meciuri în plus la toamnă.
{{text}}