Monica Brosovszky, una dintre cele mai valoroase baschetbaliste ale României din toate timpurile, a decis să pună capăt carierei la 44 de ani.
Declarată cea mai bună baschetbalistă a României în deceniul 2000-2010, titlu primit din partea federației de baschet, Monica Brosovszky-Boriga și-a făcut vineri, la Timișoara, meciul de retragere din activitate. Ajunsă la 44 de ani, fosta jucătoare emblematică a Aradului și a "naționalei" a decis că e momentul să pună capăt carierei. Nu a fost o hotărâre prea ușor de luat, dar "totul are și un sfârșit", cum a declarat Monica.
Extrema "naționalei" României, numită de fanii Aradului "minunea blondă" pentru prestațiile sale din teren, dar și pentru frumusețe, a vorbit despre cariera sa, despre debutul vieții sale sportive la Arad și încheiate la Timișoara. O viață sub panou, o viață dedicată baschetului, o viață în care a adunat amintiri, trofee, bucurii.
- Monica, e greu momentul retragerii?
- E cel mai greu moment! Pentru un sportiv să spună «STOP» e un coșmar. E poate mai greu decât o finală de campionat. Niciodată nu găsești momentul optim. De fiecare dată crezi că mai poți, mai tragi de tine!
- Tu ți-ai mai anunțat retragerea și în 2015?
- Atunci a fost altceva. Nu mai aveam oferte importante. Și am zis că merg acasă, la Arad, lângă copilul meu. Dar au venit oferte și nu am putut să întorc spatele baschetului. Nu am făcut-o niciodată!
- Te-a făcut vreodată baschetul să plângi?
- Ooo, de multe ori! Dar de mai multe ori m-a făcut să râd, să fiu fericită! Știi cum e, supărările trec, le uiți, bucuriile sunt mai prezente în viața fiecăruia.
- Cum a fost meciul de retragere?
- Suporterii m-au copleșit cu mulțumiri, cu dragostea lor. Repet și voi spune mereu, mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine de-a lungul carierei mele. O retragere este un moment la care orice sportiv visează la final. De-a lungul carierei nu te gândești la acest moment, nu vrei să ajungi aici, dar orice început are și un sfârșit. Pentru mine, acest final va rămâne pentru totdeauna în mintea și sufletul meu, nu-l voi uita. Pentru că a fost ceva foarte frumos.
- Ai plâns, ce ai simțit în acele momente?
- Am plâns și voi mai plânge, cu siguranță. Am avut emoții, mi-am dat seama că de acum încolo nu o să mai aud niciodată: "cu numărul 10, Monica Brosovszky Boriga!". Prin fața ochilor parcă mi-a trecut pe repede înainte toată cariera. Dar a fost o atmosferă frumoasă, alături de oameni minunați, am depănat amintiri, ne-am distrat.
- Timișoara nu a reprezentat pentru tine un punct de reper în carieră, dar, cu toate acestea, retragerea a avut loc pe Bega. De ce?
- Pentru că oamenii de aici mi-au propus să-mi organizeze retragerea. Le mulțumesc pentru asta. Sigur că aș fi dorit ca acest meci să aibă loc la Arad, dar un sportiv nu se poate duce el să propună meciul retragerii. Eu am acceptat propunerea care a venit în acel moment. La Timișoara am jucat un an și jumătate, am ajutat echipa să promoveze, am încercat să fac tot ce-mi stă în putință. Și oamenii au fost corecți și mi-au mulțumit pentru asta.
- Ai multe amintiri din carieră. Sunt câteva care au rămas mai adânc în memorie?
- Primul titlu nu se uită niciodată. Îmi aduc aminte că, la 20 de ani, în 1994, am câștigat cu ICIM Arad primul trofeu. Am pus atunci capăt unei serii lungi a celor de la Universitatea Cluj. Apoi ar fi ultimul titlu, cel din 2013, când am triumfat, tot cu ICIM, la Târgoviște, în meciul decisiv. A fost atunci o finală contra soțului meu, care era primar la Târgoviște. Un meci electrizant în care țin minte că am întors soarta lui, deși am fost conduse cu 18-0!
- Care e secretul longevității tale?
- Cred că dacă faci lucrurile cu pasiune, cu dăruire, bucuriile și succesele vor veni. Sigur că viața sportivă a primat, dar am continuat întotdeauna pentru că am iubit baschetul. E viața mea!
A jucat la:
- ICIM Arad
- DKSK Miskolc (Ungaria)
- Islas Canarias (Spania)
- MCM Târgoviște
- LMK Sepsi Sf. Ghorghe
- Danzio Timișoara
7
titluri are în palmares Monica Brosovszky: 4 cu ICIM Arad (1994, 1997, 2011, 2013) și 3 cu CSM Târgoviște (2007, 2009, 2010)
270
de selecții a adunat pentru echipa națională jucătoarea care evolua pe post de extremă
3
prezențe la Campionatul European cu România a strâns Brosovszky, în 1995, 2001 și 2007
"Copilul meu mi-a făcut cele mai frumoase declarații de dragoste pe teren. Când veneam acasă și-mi spunea... «Mami, ce bine ai jucat azi!» sau «Mami, dar câte coșuri de trei puncte ai dat!». Sigur că el a fost și cel mai corect critic al meu. Îmi spune cu sinceritate: "Mami, azi nu ai jucat bine deloc»"Monica Brosovszky
"Acum, că m-am retras, mi-am dat seama că nu am acasă meciuri ale mele din perioada de început, că am doar câteva casete. Vreau să strâng, să caut printre amintiri. Cât joci nu conștientizezi. Noroc că am toate articolele de prin ziare, reviste tăiate și puse într-un album. Amintiri."Monica Brosovszky
"Am purtat tricoul cu numărul 10. Nu a reprezentat nimic. Așa am jucat de la început. La echipa națională, pentru că 10 era ocupat, am ales 23, după idolul meu, Michael Jordan"Monica Brosovszky
"Am fost cerută în căsătorie de către un fan, în Ungaria, pe când evoluam la Miskolc. Am fost foarte iubită acolo. Am primit multe declarații de dragoste de la suporteri peste tot pe unde am jucat"Monica Brosovszky-Boriga
{{text}}