Pe 12 septembrie 2015, James Ransom a fost lovit într-un meci oarecare de fotbal american. Un an mai târziu, tânărul american de 13 ani s-a sinucis, după ce și-a adus familia la disperare. Și asta a pornit o dezbatere în Bleacher Report.
Lovitura a fost puternică, din lateral, iar James i-a spus tatălui său, Greg Ransom, că a simțit că a fost provocată intenționat. Tânărul jucător a terminat partida pe teren, dar în drumul spre casă a început să îi curgă sânge din ureche. Avea să fie doar începutul.
Într-o lume în care duritatea este văzută ca o armă, cu etosul american în plină demonstrație de forță, James nu s-a plâns în timpul meciului, dar i-a spus tatălui său: "Am simțit cum îmi sună toate clopotele!". "Cum adică?!", a venit răspunsul. "Atât, doar mi-au sunat clopotele".
E o expresie greu de tradus în limba română (n.r. "I've gotten my bell rung"), dar pe care James a mai folosit-o pentru a descrie șocurile pe care le-a recepționat în tacklingurile violente repetate în care a mai fost implicat. "Fiul meu a fost lovit de multe ori la cap, cine știe de câte ori s-a întâmplat ceva de genul ăsta", a spus tatăl puștanului din Mission Viejo, California.
*James într-o poză publicată de Bleacher Report
Lucrurile se complică
Ce a urmat după lovitură? Amețeli, dureri de cap, pierderi de memorie. A doua zi, părinții l-au dus pe James la diferiți medici, iar următoarele luni s-au dovedit terifiante.
James și-a pierdut memoria vizuală. Când un medic i-a arătat niște triunghiuri și pătrate și l-a rugat să le deseneze puțin mai târziu, nu și-a mai adus aminte. La școală, acolo unde tânărul californian excela la filosofie și științe, notele s-au făcut praf. Nu putea sta într-un picior fără să cadă și devenise obsesiv-compulsiv, se asigura că are bateria 100% încărcată la telefon, își updata softul de pe tabletă permanent, se asigura că ușile casei sunt mereu încuiate.
Dintr-un copil vesel, extrovertit, devenise agitat, anxios, mereu având impresia că este vânat. Părinții lui au sesizat schimbarea și au trecut printr-un adevărat iad încercând să-l repună pe picioare.
Într-o zi, l-au găsit înlemnit, cu mâinile pe piept, holbându-se la tavan. "Va fi bine, Buddy. Va fi bine", a îndrăznit Courtney, mama băiatului. "Nu, nu cred că va fi", a murmurat James. La finalul lui decembrie, a încercat să se sinucidă. Salvat, a fost internat de familie într-un spital de psihiatrie, de unde s-a întors cu un alt tonus, dar cu aceleași căderi.
"Încercam să îi spun că îl iubim, să știe că nu e nevoie să facă asta", a explicat tatăl, Greg.
*James și tatăl său Greg
James urcă scările și nu le mai coboară niciodată
Studiile arată că loviturile puternice la cap din fotbalul american afectează profund jucătorii aflați în dezvoltare. Mai precis, sub vârsta de 15 ani un tackling serios poate produce stres emoțional, cu simptome ca furia, depresia, sentimentul de vinovăție sau paranoia. Iar toate astea duc, insesizabil în multe cazuri, la suicid.
Așa că într-o seară, după ce avusese câteva probleme cu o încăierare la școală, James a venit în sufrageria familiei, a cerut un pahar cu apă și a vorbit puțin cu mama sa, după care a spus: "Noapte bună, te iubesc". "Și eu te iubesc", a venit răspunsul mamei. Apoi, James a urcat scările în camera lui. Și nu s-a mai întors niciodată.
Ce a rămas după toată tragedia? O familie devastată și o întrebare: cât de conștienți sunt părinții față de pericolele enorme pe care le presupune fotbalul american la juniori? "Dacă oamenii ar ști ce se întâmplă cu copiii lor, dacă ar vedea vânătăile cu care vin acasă, poate s-ar mai gândi. Iubesc fotbalul american, dar nu cred că merită și am impresia că mi-a ucis fiul", a subliniat tatăl lui James.
{{text}}