Mâinile în cap, lacrimi nestăpânite, tricoul roșu-gălbui îmbibat cu sudoare. Un om în toată firea prăbușit în brațele echipei sale, aproape ieșit din minți. Alejandro Valverde a reușit duminică, după 15 ani, în sfârșit, să devină campion mondial de ciclism. Până la urmă, ce înseamnă asta?
Înseamnă, în primă instanță, cel mai pestriț palmares de la Bernard Hinault încoace. Adică din ultimii 40 de ani de ciclism. Valverde are un Tur al Spaniei în palmares, 4 victorii într-o clasică-Monument (Liege-Bastogne-Liege), victorie de etapă în toate cele 3 Mari Tururi + zeci de alte succese în competiții adiacente.
Într-o epocă în care rutierii au devenit ultraspecializați, programați aproape matematic să își abordeze sezonul, Valverde a sfidat modernitatea și a oferit varietatea de care ciclismul avea nevoie.
Cumva, în tăcere, dar mereu prezent, ca un lup răbdător, Valverde și-a construit o carieră la care alții doar oftează citind pe wikipedia. Versatil, bun la sprint, efervescent pe pante năucitoare, vigilent, șiret și conservator, spaniolul acum în vârstă de 38 de ani a muls orice oportunitate.
Apoi, înseamnă că Valverde a supraviețuit indiferent de generații. În tinerețea lui zbuciumată l-a bătut pe Lance Armstrong pe Courchevel, i-a întins la bătrânețe pe Joaquim Rodriguez și pe Alberto Contador prin munții Spaniei și l-a obstrucționat la sprint pe Tom Boonen.
A trecut și printr-un scandal de dopaj, Operațiunea Puerto condusă de celebrul doctor Eufemiano Funtes, un scandal care a prăbușit cariere și vieți: nume precum Jan Ullrich, Ivan Basso sau Francisco Mancebo. A primit doi ani de suspendare, dar s-a întors în 2011 într-o formă redutabilă, cu victorie în chiar prima zi, ceea ce nu s-a întâmplat cu Alberto Contador, de exemplu, după celebrul caz Clenbuterol.
Cum arată cifrele acestei cariere? 122 de victorii în carieră, cu 62 dintre ele venind în perioada 2012-2018, adică atunci când toată lumea stabilea că e la amurg.
Alejandro Valverde s-a individualizat într-o lume a ciclismului prin care, anual, roiesc sute de nume. Și-a menținut puterea de a fi în formă pe tot parcursul sezonului și a devenit al doilea cel mai bătrân campion mondial din istorie, după Joop Zoetemelk, în 1985, după ce în urmă cu doar câteva săptămâni s-a luptat până în ultima clipă pentru victorie în Turul Spaniei.
"Am plâns de multe ori, dar adevărul este că acum sunt foarte emoționat. Am urmărit acest titlu dintotdeauna și aveam deja 6 medalii (două de bronz în 2003 și 2005, 4 de argint în 2006, 2012, 2013 și 2014), dar niciuna de aur. Să o obțin în sfârșit e incredibil" Alejandro Valverde
Poate, de aceea, Valverde a stârnit conversații aprinse. Unii și-au mărturisit afecțiunea pentru un rutier special, alții au spus că francezul Romain Bardet și canadianul Michael Woods, de pe podium, ar fi fost o poveste mai bună pentru ciclism decât un "moșneag" cu istoric.
Au fost unii care s-au întrebat dacă nu ar fi meritat chiar mai mult, fiindcă Alejandro are 7 podiumuri în Mari Tururi, inclusiv în Turul Franței. Poate asta ar fi însemnat reducerea rolului său istoric, a varietății pe care o lasă moștenire.
Alejandro Valverde va îmbrăca pentru prima oară tricoul-curcubeu pe 13 octombrie, în clasica-Monument Turul Lombardiei, una cu profil care i se potrivește și cu cel mai frumos supranume din ciclism: Clasica Frunzelor Moarte. La 38 de ani, spaniolul poate, în continuare, să își creioneze palmaresul în culori vii.
Clasament Campionatul Mondial Innsbruck 2018:
1. Alejandro Valverde (Spania) 6:46:41
2. Romain Bardet (Franța)
3. Michael Woods (Canada)
4. Tom Dumoulin (Olanda)
5. Gianni Moscon (Italia) 0:00:13
6. Roman Kreuziger (Cehia) 0:00:43
7. Michael Valgren Andersen (Danemarca)
8. Julian Alaphilippe (Franța)
9. Thibaut Pinot (Franța)
10. Rui Costa (Portugalia)
7 medaliiare Alejandro Valverde la Campionatul Mondial, un record absolut în ciclism
{{text}}