Cristi Borcea (48 de ani), fostul finanțator al lui Dinamo, a acordat Gazetei Sporturilor primul interviu amplu după ce a fost eliberat din detenție. Acesta a vorbit despre actuala situație a echipei, despre condițiile care l-ar determina să se întoarcă la club, povestind și întâmplări din perioada în care dicta în "Ștefan cel Mare".
Omul de afaceri a povestit două dintre cele mai triste amintiri din fotbal, eliminarea în fața lui Lazio, în 2007, și ratarea titlului în detrimentul Unirii Urziceni, în 2009.
"- Domnule Borcea, mai aveți obsesia grupelor Champions League?
- Nuuu, a trecut demult.
- Dacă vi s-ar fi garantat grupele Champions League numai să purtați fularul Stelei la gât, ce-ați fi făcut?
- Niciodată! N-aș pune nimic cu Steaua pe mine, indiferent ce mi s-ar întâmpla. Pentru nimic în lume!
- Care e cea mai mare bucurie din fotbal?
- Sunt multe, pentru mine au contat mereu victoriile cu Steaua. Cu ei să nu pierd, cu ei să câștig, asta a fost nebunia mea. E victoria cu 1-0, cu golul lui Claudiu Niculescu în Ghencea, când a rupt Gigi Nețoiu scaunul la oficială, apoi acel 1-0 cu golul fabulos al lui Dennis Șerban sau acel 4-2 din Ghencea, în seara de Paști. Totuși, cea mai cea, cu cea mai mare descătușare, rămâne victoria din 2000, când i-am bătut pe steliști cu 3-2. Nu-i mai bătuserăm din 1989 și ne apăsa acest detaliu.
- Au fost meciuri aranjate sau blaturi returul cu Lazio din 2007, respectiv pierderea campionatului în favoarea Urziceniului în 2009?
- Ori sunteți nebuni, ori vă luați după toate tâmpeniile! Astea sunt mizerii, prostii. De la meciul cu italienii nu mai pot să dorm normal, viața mi s-a schimbat de atunci. Trei săptămâni după acea partidă, n-am putut dormi decât cu acupunctură! De-abia ațipeam o jumătate de oră, o oră. Hai să spun altceva, cred că e-n premieră!
"Era să şi mor"
- Spuneți!
- M-am dus cu 3 milioane de euro cash în vestiar la Săftica și le-am zis jucătorilor: "Sunt ai voștri, bateți la Urziceni, luăm campionatul, mergem în grupele Champions League!". Am luat bilete la galerie, i-am băgat pe suporteri cum am putut. Pierderea campionatului în 2009 a fost mai dureroasă decât eliminarea cu Lazio din 2007. Atunci am pierdut zece ani din viață! Plus că ne-am bătut singuri, am pierdut la Iași în minutul 90, am făcut remiză cu Otopeniul, acasă, formație retrogradată și cu mulți jucători împrumutați de Dinamo. Atunci am realizat că Dinamo e un club blestemat! Sunt ferm convins! La Urziceni era să și mor.
- Serios?
- Am spart ușa la vestiar, de mi-am secționat tendonul. Apoi, jucăm cu Brașovul, le spun la pauză că dacă batem, suntem campioni... Degeaba, degeaba! Blestemul..."
Interviul integral cu Borcea e la chioșcuri ACUM și pe platforma digitală a Gazetei - AICI
{{text}}