Dragoș Plopeanu (30 de ani), fost portar la Dinamo (6 meciuri pentru echipa a 2-a), Poli Timișoara, Rapid (10 jocuri în sezonul 2013-2014) sau Oțelul, este antrenor cu portarii la naționala Mongoliei, unde l-a urmat pe Michael Weiss, fostul său antrenor de la Galați.
Faptul că români se găsesc aproape peste tot pe Glob nu mai este o surpriză. Însă faptul că unul dintre ei chiar antrenează în Mongolia, o țară aflată la mai bine de 7.000 de kilometri distanță de România, reprezintă ceva inedit. Este povestea lui Dragoș Plopeanu, care de un an și jumătate trăiește o experiență deosebită, pe care a povestit-o cu poftă.
- Dragoș, cum e atât de departe de casă?
- Deloc ușor, mi-e greu să fiu departe de lucrurile cu care am crescut, cu care eram obișnuit. Îmi lipsește familia. Cred că și mâncarea noastră. Aici trebuie să te adaptezi la o altă viață, aici tu ești oaspetele, invitatul ca să spun așa. Am învățat să mânânc greieri sau viermi. Dar nu se compară cu ce avem noi acasă.
- Cum sunt oamenii?
- Destul de reci. Aici poți face recomandări, iar ei iau ceea ce cred că e bun pentru ei. Adaptarea e mai dificilă când dai peste oameni cărora când nu le convine ceva, imediat îți spun "This is Mongolia". Sună ciudat, știu, dar asta înseamnă că oamenii încă au nevoie de timp să înțeleagă ce vrem noi.
- Ești de un an și jumătate acolo, te-ai obișnuit?
- Cred că da. La început a fost mai ușor, totul era nou, oamenii noi, entuziasmul foarte mare. Mi-am dorit mult să lucrez în Asia alături de Weiss, fostul antrenor al Oțelului. E un pas uriaș pentru cariera mea, pentru că sunt cel mai tânăr antrenor de portari al unei naționale din lume. Am venit aici la 28 de ani și 5 luni!
Impactul dur cu fotbalul mongolez
- Ce a fost cel mai greu să accepți acolo?
- Limba, care îmi face mari probleme și acum. Vorbesc engleză și cred că pot învăța aproape orice limbă străină, dar aici nu prea mă ajută engleza. Pe lângă mongolă, se mai vorbește japoneză, chiar chineză. Și e greu! A trebuit să învăț câteva cuvinte în mongolă, ca să mă pot descurca, dar e greu. Mongola e infernală.
- Atât?
- A, nu! Mai e o problemă. Dacă ai întâlnire cu cineva la ora 4 pentru o discuție, cu siguranță va întârzia. În cel mai fericit caz jumătate de oră sau o oră. Apar scuze legate de trafic, care, apropo, în comparație cu Bucureștiul, e Iadul pe pământ.
- Cum e fotbalul acolo?
- Mulți nu iau în seamă, dar este într-o creștere evidentă. Are un potențial uriaș!
- Care a fost primul contact cu fotbalul mongolez?
- Căutasem cu Mister meciuri de campionat și ale naționalei. În mare, știam totul înainte să vin aici. Surpriza a apărut în momentul în care am ajuns, era un turneu de calificare pentru naționala U23, care nu avea portari. A trebuit să fac scouting și în 3 luni să formez un portar care să apere împotriva unor echipe ca Thailanda, Malaiezia și Indonezia, unde antrenor e Luis Milla, fost selecționer U19, 21 și 23 al Spaniei.
- Care e nivelul?
- Nu atât de scăzut pe cât crede lumea. Asia în general este în creștere din punctul ăsta de vederea. Au venit Guus Hiddink, Marcelo Lippi, Milla, Hector Raul Cuper, Carlos Queiros. În Japonia se discută despre venirea lui Wenger. Deci Asia e în creștere, iar Mongolia vine din urmă. Nu se compară cu Japonia, China, Coreea, dar este în dezvoltare. Potențial există, iar în următorii 5 ani, dacă vor continua acest proiect, e posibil să devină o echipă tare, care să pună mari probleme.
Câteva sute de oameni la meciuri
- Ai propune vreun jucător mongolez în Liga 1?
- Sunt câțiva, dar e nevoie la ei de o schimbare de mentalitate. Calități și potențial au, doar că nu este suficient momentan.
- Ești mulțumit cu salariul de acolo?
- Da, e unul comparabil cu cel al unui antrenor de portari din Liga 1. Poate puțin mai mult, însă pe mine nu m-a interesat așa mult aspectul financiar, ci CV-ul.
- Cum e competiția internă?
- În momentul de față, nu e la nivelul pe care ni-l dorim. Meciurile nu sunt atât de tari și nici nu există multă presiune. Dar de la an la an se observă o creștere. Sperăm să crească și să atragă cât mai multă lume.
- Vin oamenii la stadion?
- Aici fotbalul nu este principalul sport. Vin 400-500 de oameni la meciuri, maxim 1.000. La echipa națională 2.500-3.000. Poate că rezultatele din ultima vreme îi vor determina să fie mai atrași de fotbal. Cel puțin asta sperăm noi.
"În Mongolia e semn de slăbiciune să-ți ceri scuze"
- Care a fost cel mai mare șoc al tău acolo?
- Au fost mai multe! În primul rând, vremea. Iarna trecută am prins -40 de grade! În afara lucrurilor strict necesare, cumpărături și treabă la birou, nu prea ai de ce să ieși din casă. În plus, localnicii mi se par puțin iresponsabili, mai ales cu educația copiilor. La un moment dat, vorbeam cu un tip, mongol. Greșisem ceva și mi-am cerut scuze. Tipul mi-a zis să nu mai fac asta niciodată, e un semn de slăbiciune, pentru că ei, mongolii, nu își cer niciodată scuze.
- Ai vreo întâmplare nefericită?
- Am venit din Thailanda acasă fiindcă nu au reușit să-mi rezolve viza de muncă. În 10 zile eu trebuia să fiu înapoi, aveam totul pregătit când am ajuns în România. Bilet de avion, absolut tot. Apoi, când a venit data de plecare către Mongolia, m-am dus la aeroport și după lungi discuții cei de acolo mi-au spus că biletul de avion a fost amânat cu încă 10 zile. Evident că mongolii mei au uitat să mă anunțe. Acum zâmbesc, dar atunci eram foarte supărat.
"Mongolii beau mult și le place scandalul"
- Cum îți petreci timpul liber?
- Sunt un tip liniștit. În general, mă uit la filme, la meciurile noastre, analizez adversarii, mă uit la meciurile din campionat. Sunt la zi cu absolut tot. Mai am câteva restaurante la care merg destul de des, pentru că nu prea gătesc. Nu îmi place.
- Cu distracția cum e acolo?
- Nu am fost niciodată înnebunit să merg în cluburi. Iar aici e altfel. Nu pot spune că e periculos, poate ar fi prea mult. Dar lor le place să bea destul de mult, nu prea au măsură și le place să facă scandal. Iar eu am nevoie de liniște, nu de probleme!
- Cum își petrec ei timpul liber?
- Nu prea le place în oraș, merg însă des în afara orașului, se distrează. Fac un grătar Horhog, unde fierb oaia la oală sub presiune, pun 3 morcovi și doi cartofi, cântă și bineînțeles beau foarte multă vodkă. În general, sunt foarte puturoși. Crede-mă că noi suntem foarte muncitori pe lângă ei.
- Ce sporturi urmăresc?
- Le place mult wrestlingul, dar nu cel american de care știm noi de la TV. E ceva gen sumo. Bineînțeles luptele, pentru că au și rezultate în acest sport. Adoră să călărească și să tragă cu arcul.
- Descrie-i puțin!
- Sunt destul de arțăgoși, mai ales când beau. Nu le plac străinii deloc, iar când te văd că ești în preajma unei femei de-ale lor lucrurile degenerează. M-au jignit și pe mine, lucruri minore, pentru că eu am căutat să evit asta. Vreau să-mi păstrez jobul și să mă pregătesc de următorul pas din cariera mea.
"După ce am plecat de la Oțelul, mereu am fost în contact cu Mister Weiss. Am discutat despre o colaborare, iar când a preluat Mongolia a vrut imediat să mă ia. S-a luptat mult să vin acolo, nu aveau încredere din cauza vârstei. Îi mulțumesc, pentru că datorită lui sunt aici" Dragoș Plopeanu
Prețuri în Mongolia
- salariul mediu este de 350 de dolari
- litrul de lapte este 1 dolar
- pâinea este între 50 de cenți și 2 dolari
- un pachet de țigări este 1 dolar
- cafeaua Caffe Bene este 3 dolari
Despre Mongolia
- Populație: 3,1 milioane
- Capitala este la Ulan Bator
- are 4 anotimpuri, cu temperaturi de peste 17 grade Celsius vara, dar cu ierni foarte aspre
- suprafața: 1.564.100 kilometri pătrați
13 țări a vizitat Plopeanu într-un an și jumătate: Qatar, Coreea de Sud, Japonia, China, Myanmar, Laos, Singapore, Thailanda, Emirate, Taiwan, Malaezia, Indonezia plus cea unde activează, Mongolia
186 este locul ocupat de Mongolia în clasamentul FIFA, în urcare cu 15 poziții față de locul ocupat în 2015
{{text}}