Stabilit în Statele Unite din 1984, când "a fugit" din delegația română deplasată la JO de la Los Angeles, ziaristul Vladimir Moraru, specialist în atletism, a trimis Gazetei acest articol polemic, stârnit de textul publicat în GSP de Traian Ungureanu cu titlul "Vera degeaba".
Credincioși ideii că e folositor cititorilor să beneficieze de unghiuri și stiluri diferite, publicăm azi punctul de vedere exprimat de Vladimir Moraru.
Vladimir Moraru
Buzduganul politic inept
Mai țineți minte Radio Erevan, legendarul post virtual unde toate răspunsurile la întrebările cititorilor începeau cu "este adevărat," după care urma corectivul "dar..." și enunțarea adevărului?" Articolul Vera Degeaba, strecurat în Gazeta din 1 noiembrie, și încă lăfăindu-se la Comentarii, înjură presa mondială care a consemnat aniversarea de 50 de ani de la protestul olimpic al sprinterilor americani Tommie Smith și John Carlos, ignorând-o (?!) pe gimnasta cehă Vera Ceaslavska.
Bastionul glumei românești din vremuri când nu era nimic de glumit răspunde cititorilor care au avut nedumeriri pe marginea articolului:
Primul paragraf:
"...sfințiți pentru că au protestat cu pumnul ridicat, în timp ce se intona imnul Statelor Unite. Gestul care a deschis moda Black Power a împlinit 50 de ani."
Răspunde la Radio Erevan, de dincolo, Malcolm X: Este adevărat, dar Black Power nu a fost doar o modă, eu eram un veteran al mișcării când m-au împușcat ai mei, trei ani înainte de JO. Smith și Carlos? N-au deschis nimic, ba chiar mi s-a spus că Smith ar fi declarat că gestul lui n-a avut nimic de-a face cu Black Power. Lumea spune că Tommie e un tip mai degrabă conservator.
Paragraf 2 (1)
"... Dar ea (Vera Ceaslavska) nu are dreptul la amintire. Cei doi americani au, pentru că au bifat un eroism drag stângii atotvăzătoare de rasism american."
Răspunde pentru Radio Erevan, tot post-mortem, fostul președinte al CIO Avery Brundage: Este adevărat, domnu'. Care rasism, unde? Smith și Carlos puteau să bea apă la țâșnitoare în satul olimpic alături de atleții albi. Iar familia mea nu mai are sclavi de multă vreme, doar ceva servitori. De culoare, of course.
Paragraf 2 (2)
"Cei doi nu riscau nimic..."
Si el mort, dar simțind nevoia să răspundă, Bud Winter, antrenorul lui Smith și Carlos: Este adevărat, cei doi nu riscau nimic; întotdeauna priveau în ambele sensuri când traversau strada.
John Carlos: A spune că am primit mii de scrisori de amenințare cu moartea este o exagerare. N-au fost decât câteva sute. Pe an.
Tommie Smith: Cărămida aruncată prin fereastra apartamentului meu nici măcar nu a nimerit leagănul băiatului meu de 6 luni.
Paragraf 2 (3)
"După numai un an, Carlos era recordmen (sic) mondial glorios la suta de metri plat."
Răspunde Jim Hines, campion olimpic cu record mondial la 100 m în 1968: Este adevărat, Carlos a fost extrem de glorios, dar nu a fost niciodată recordman (nu men) la 100 m. El doar a egalat recordul lui Bob Hayes la 100 yards. În atletism plat e mut, nu se citește.
Paragraf 2 (4)
"Smith, reprofilat, făcea munți de bani la Cincinnati Bengals, în NFL..."
Răspunde Tommie pentru Radio Erevan: Este adevărat, pe banca de rezerve încercam să copiez bancnote de 45, dar nu-mi ieșeau decât black and white și doar pe-o parte. Jur că n-am jucat decât un meci în NFL în toată viața mea, după care mi s-a spus să-mi iau munții de bani pe care îi făcusem și să joc cu ei Monopoly cu dl. Brundage.
Răspunde Puma, în ai cărui pantofi Smith a câstigat titlul olimpic cu record mondial: Noi l-am intrebat cât vrea, el a zis că nu vrea bani, ci poate ceva Similac pentru bebelușul lui.
Paragraf 3
"Cea mai iubită și faimoasă sportivă a Cehoslovaciei a petrecut următorii 20 de ani câștigându-și pâinea din orice altceva: curățenie, menaj, îngrijire de copii și lecții clandestine de gimnastică prin holuri și apartamente de bloc."
Răspunde Radio Erevan: Este adevărat, dar după 6 ani Vera s-a întors la gimnastică. După 10 era în Mexic, antrenând echipa națională, avem și mărturia a patru președinți mexicani: José López Portillo y Pacheco. Douăzeci e doar o figură de stil, pentru efect.
Paragraf 4
"Niciun articol, nicio însemnare firavă n-a (n-au?) găsit loc în presa care îi omagiază cu spume pe eroii antirasiști ai lui 1968..."
Răspunde presa mondială stângistă acuzată de omagii cu spume: Cine zice ăla face! (n.n.: probabil spume).
Paragraf 5
"Pentru Ceaslavska nu s-a (s-au?) găsit nici Nike, nici Adidas, ci doar o găleată, o mătură și un munte de uitare..."
Răspunde pentru Radio Erevan Phil Knight, fondatorul lui Nike: Bă, este adevărat, dar spune-mi ce fumezi. Eu am lansat Nike trei ani mai târziu, în 1971.
Deși trăiesc în California nu sunt de stânga, Doamne ferește, (am primit 7 ani în contumacie pentru...trădare), iar orientarea politică a autorului e treaba lui. Dar pentru a o justifica, promova sau doar pentru a ne arăta cât e de vigilent, el nu are dreptul să schingiuiască adevărul, să schimbe istoria.
În general, veninul arțăgos ascunde incompetență sau minciună. Aici le-avem pe-amândouă.
A scrie, într-un slalom de gogorițe, că aniversarea de 50 de ani de la gestul de protest al lui Smith și Carlos e impusă lumii de presa de stânga, iar noi, retardații, suntem lași și acceptăm sa fim cenzurați(!?) ca atunci este o prostie sau o mișelie. Autorul are dreptul să aleagă, înainte să se ascundă.
{{text}}