Probabil că numele Oliver Gill nu vă spune nimic. Sau poate că-l știți drept fiul fostului director executiv de la Manchester United, David Gill.
Povestea lui Oliver, 28 de ani, este una atipică. Fost fundaș la echipa de U18 a clubului, el a refuzat oferta lui United de a semna un nou contract și a decis să meargă la universitate.
Majoritatea fotbaliștilor visează să ajungă măcar la echipa a doua a unui club de talia lui United, Oliver Gill a urcat chiar mai sus, fiind rezervă într-un meci de Liga Campionilor, în decembrie 2009, partidă în care Michael Owen a bifat un hattrick care a adus victoria "diavolilor roșii" (n.r. Wolfsburg - Manchester United, scor 1-3).
A fost împrumutat pentru o lună la echipa Bradford City, din League Two, și atunci și-a dat seama că dacă nu e suficient de bun pentru a juca în Premier League, nu vrea să mai continue să joace:
"Fotbalul m-a învățat multe, dar m-a și făcut să realizez că aceea nu era viața pe care mi-o doream. Când am fost împrumutat, am ajuns să mă antrenez pe niște terenuri ale unei școli, nu aveam sală de forță. Era o cu totul altă față a fotbalului, lucru care mi-a deschis ochii. Mi-am dat seama că nu sunt suficient de bun pentru a ajunge la nivelul la care visam, că nu voi putea fi jucător de Premier League, mi-am văzut limitele. Am știut că nu voi fi un fotbalist de nivelul lui United. Mi-am văzut prietenii care se distrau și a trebuit să decid de viață îmi doresc.
Dacă m-aș întoarce în timp, aș lua exact aceeași decizie, n-aș schimba nimic, a fost decizia corectă pentru mine", spune Oliver Gill conform sportbible.com.
La un an și jumătate după ce fusese rezervă într-un meci din Liga Campionilor, Oliver a refuzat oferta clubului de pe Old Trafford de prelungire a contractului și a ales să-și continue studiile. Acum lucrează pentru PricewaterhouseCoopers și crede că a luat cea mai bună decizie când a încheiat conturile cu fotbalul.
"A fost o decizie cu adevărat dificilă. Am fost întrebat de multe ori de ce am refuzat oferta lui United și nimeni, niciodată, nu mi-a zis: «A fost o decizie bună», dar eu cred că a fost. Din când în când, când lucrez până târziu în noapte, îmi mai pare rău, dar nu am regretat prea mult că am renunțat la fotbal."
{{text}}