S-a terminat marți o competiție pe care, sunt convins, foarte puțini au înțeles-o la început și mulți continuă să nu-i priceapă rostul nici acum.
Pentru cei ca noi însă putea fi o variantă de calificare către Euro 2020, căci, spre deosebire de preliminarii, adversarii erau cam de aceeași categorie.Cu rămânem din această toamnă? Cu destul de puține. O creștere în consistență a jocului colectiv, apariția unor nume interesante pentru viitor și acel gust dulceag al unui an calendaristic terminat fără înfrângere. Și cam atât cu dulcele, căci apoi acrul ne cucerește sosul pe care încercăm să-l prezentăm apetisant. Urna a patra pentru preliminarii sună urât, iar asta înseamnă că șansele noastre de a prinde un loc la Euro scad dramatic.
Evident, mulți vor spune că fotbalul oferă minuni și surprize, e de multe ori o chestiune de hazard, dar cum noi nu-i avem pe frații cu același nume n-ar trebui să ne bazăm prea tare pe asta ori pe o tragere norocoasă. La rece judecând, zic să nu ne facem iluzii. Am căpătat însă o a doua echipă favorită la aceste preliminarii, Serbia, la care ne vom uita cu multă atenție, sperând la o calificare directă a lor și la un posibil play-off pentru noi.
OLANDA ÎȘI REVINE. AVEA CINEVA DUBII?
Revenind la Liga Națiunilor, se poate spune că a fost mai mult a altor națiuni decât ne-am fi așteptat. Dacă Germania și Anglia au confirmat tendințele de la Mondial, Olanda poate fi considerată marea surpriză. După două turnee finale ratate și câteva experimente eșuate pe bancă, Olanda revine în prim-plan și câștigă o grupă cu actuala și fosta campioană mondială. Ronald Koeman a reușit să readucă mai întâi o stare de spirit propice, iar asta i-a ajutat pe batavi atunci când jocul lor a mai dat rateuri.
Olanda nu mai propune nume fantastice ca altădată, nu are un lider clar, nu are un atacant de top (Depay nu e număr 9), are însă o zonă defensivă extrem de bine conturată, cu consacratul Van Dijk (în top 5 fundași centrali după opinia mea) alături de tinerii De Ligt și De Jong, după care aleargă jumătate de continent. Poate nu întâmplător revenirea Olandei se produce exact când au dispărut de tot din ”națională” numele grele ale bronzului mondial din 2014, Van Persie, Robben, Sneijder, care conduceau vestiarul și care n-au știut când să iasă din scenă.
ANGLIA CONFIRMĂ
Anglia e din nou într-un ”Final Four” după semifinalele de la Mondial. Tendința crescătoare se confirmă așadar, iar Europeanul din 2020 poate fi o mare șansă pentru această generație ce beneficiază de forța unui campionat precum Premier League, dar și de un bagaj tactic pe care-l umplu aproape la fiecare meci grație antrenorilor excelenți ce au aterizat în Insulă. Southgate are pe mână un lot care promite mult, tânăr, dar cu valoare și perspective mari de creștere, iar finala mică din Rusia ar trebui să fi fost doar o încălzire.
ȘI GERMANIA CONFIRMĂ, DAR ÎN JOS
Germania a retrogradat. Uauu!! Această propoziție necesită cele două semne de exclamare, căci rar vedem chestii de genul ăsta. La fel ca Anglia, Germania confirmă că vara n-a fost un accident. Fosta campioană mondială și-a cam pierdut reperele, iar mai rău pentru Low e că și-a cam pierdut și bazinul de selecție. În goana lor de a strânge tot ce e mai bun în Bundesliga pentru echipa națională, nemții și-au cam neglijat identitatea. Low încearcă, schimbă sisteme, dar cred că despre Germania vom mai vorbi abia la Mondialul qatarez. Aberația lui Briegel, cum că Guardiola ar fi de vină pentru situația Germaniei fotbalistice o iau ca pe o glumă. Proastă.
P.S. Una dintre Kosovo, Macedonia, Georgia sau Belarus va fi la Euro 2020. Oleee! Traiască Liga altor Națiuni!
Andrei Niculescu scrie din nou în paginile Gazetei Sporturilor și pe gsp.ro începând de pe 12 noiembrie. Vezi aici și primul editorial al reputatului jurnalist
{{text}}