Jucătorul român Marius Copil vorbește despre subiectele fierbinți din sportul său: pariuri, dopaj, calendar încărcat, cariere cât mai lungi, Cupa Davis.
Citește AICI prima parte a interviului cu Marius Copil!
Marius Copil nu se ferește de subiectele care se dezbat de ceva timp în lumea tenisului. Explică și identifică lucrurile cu care se luptă zi de zi. Clasat pe locul 60 în lume, finalist la Sofia și Basel, românul și-a expus viziunea sa.
- Marius, care crezi tu că e cea mai mare problemă a tenisului mondial în momentul de față: pariurile, dopajul sau bullying-ul?
- Pariurile, din cauza lor apare și bullying-ul, iar acest lucru este la fiecare meci, eu sunt obișnuit, vin mesaje încontinuu și nu ai ce să faci. Încearcă ei cu Tennis Integrity să pună stop, dar nu ai cum, pentru că poți să faci un cont ușor, îl dezactivezi, faci altul, îți dai ce nume vrei tu și n-o să-l prinzi niciodată. Dar asta se întâmplă frecvent, iar să oprești pariurile în sport este aproape imposibil pentru că se câștigă foarte mulți bani pentru ATP. Casele de pariuri sunt sponsori mari pentru tenis, iar unii dintre cei care pariază câștigă mult. De asta nu cred că va înceta vreodată.
- Și apar și consecințe.
- Da, de aceea sunt și înjurături și amenințări pe social media, e păcat. Business-ul e business la unii oameni și nu înțeleg că jucătorii nu au nicio vină. Eu nu zbor până în Australia să mă duc să pierd în primul tur sau să mă las bătut, mi se pare că te înjosești dacă faci treaba asta. Eu nu aș putea să fac așa ceva și nu o s-o fac vreodată! Sunt total contra, pe mine mă dezgustă mult treaba asta. Ai o carieră, joci cât joci, dar important este să te respecți pe tine însuți când te oprești. Dacă aș face ceva de genul acesta nu m-aș mai putea respecta pe mine, m-aș simți foarte rău.
Un singur episod
- Ai fost abordat?
- Da, am mai vorbit despre acest lucru. În 2010, eram la Miami și am primit un mesaj pe Facebook, l-am raportat imediat, a fost singurul. Apoi n-am mai primit nimic și sper să nu mai fiu abordat pentru că-l raportez imediat. Și dopingul mi se pare că e din aceeași ligă cu pariurile. Dacă te dopezi înseamnă că joci murdar. Nu e corect!
- Revenind la bullying, tu ți-ai închis conturile de pe rețelele de socializare... aceasta a fost motivul, nu?
- Da. Într-un fel, îmi pare rău: eram în 2010, aveam vreo 5.000-6.000 de urmăritori pentru că m-au ajutat cei de la ATP, au postat ceva cu mine și mergea bine. Dacă aș fi continuat, aș fi avut mai mulți urmăritori, dar în ziua de azi mult mai greu se câștigă urmăritorii, văd și pe Instagram și pe Facebook. Sunt atâtea variante încât e greu.
- Te-ai întors totuși.
- Da, am revenit, acum sunt mai deschis, vorbesc cu toți.
- Ce faci cu înjurăturile?
- Le șterg sau încerc să adaug fiecare înjurătură care există în rubrica de filtre, sunt pagini întregi, sunt înjurături de care nu am auzit și mă gândesc cum poți să dăruiești atâtea unui om (râde). În trecut puneam foarte mult la suflet, tot timpul să văd ce zice lumea, dacă e OK, dacă nu e OK, asta îmi lua foarte mult timp și energie. Dacă 99 la sută din comentarii erau bune și unul era de rău, mamă, ce mă mai agitam! Acum am învățat. Știu cum e și nu mai pun la suflet.
"Când n-o să-mi placă, n-o să-l mai practic"
- Ți se pare și ție, ca și altor jucători, că aveți un calendar foarte încărcat?
- Da, este foarte încărcat, cred că ar trebui să începem undeva în a doua săptămână din ianuarie, să avem și noi Sărbători și Revelion liniștite. Toate competițiile să se termine cu o săptămână înainte de Turneul Campionilor! Acela e turneul, stăm cu toții acasă, ne uităm la primii 8 pentru că aceia merită respectul tuturor jucătorilor din circuit. Așa am avea liber noiembrie, decembrie. Sau poate să închei în ultima săptămână din octombrie. Apoi ai putea să ai și câteva săptămâni libere în timpul sezonului, se poate. Ar fi un program ideal.
- Și cu toate acestea, vârsta retragerilor e împinsă foarte mult. Tu până la câți ani ai vrea să joci tenis?
- Cât rămân sănătos! Acum mă simt foarte tânăr, nu mă simt obosit, mă simt ca la 19-20 de ani, doar că mai dezghețat la minte și mai trecut prin meciuri, cu experiență. Cât mă ține corpul și cât îmi mai face plăcere, pentru că atunci când n-o să-mi placă n-o să-l mai practic.
Complicata sarcină a unui tânăr la un turneu de Mare Șlem
- Și succesul poate să vină mai târziu. În trecut, dacă nu aveai, la 22 de ani, un anumit loc în clasament, era grav; acum se poate să ajungi și mai târziu la performanță.
- Da, e greu acum să ajungi la 20 de ani în primii 100, sunt doar câțiva și aceștia beneficiază de un sprijin considerabil, este greu. Ne uităm, Roger, la 37 de ani, nu se lasă, e în primii 10, mai sunt Zverev, care are 21, și Thiem, care are 26. Restul sunt trecuți de 30. Înainte, mulți se lăsau la 30. Acum, cu recuperare, cu fizioterapeut după tine... Știi cum să faci programele mai bine, o pregătire fizică axată doar pe tenis, nu să încarci ca nebunul. Cred că totul e făcut mult mai bine și de aceea se ajunge la vârste înaintate, joci mai puține turnee, dar cu rezultate mai bune și de asta le este greu unor juniori să vină să facă față. E greu de crezut că un jucător de 18 ani poate să vină să câștige un Grand Slam, să bați un Djokovici, un Nadal, un Federer ca să câștigi, mi se pare imposibil pentru un puști. Ne uităm la Zverev, care e pe locul trei și va ajunge în curând primul, nu a reușit pentru că se joacă trei din cinci, trebuie să știi cum să te dozezi, nu are experiența necesară. O să reușească la un moment dat, cei care au reușit la vârste fragede sunt excepții.
- Se întâmpla acum mulți ani, Rafa e ultimul.
- Ce face el, acolo, la Roland Garros, e incredibil! Dacă, prin absurd, rămâne un singur jucător și tot nu ar reuși să-i bată recordul, poate se mai accidentează, mai pierde avionul (râde).
"Noi, românii, suntem peste tot și avem susținere mare când suntem plecați, mai ales cu rezultatele noastre din tenis, ale Simonei, ale lui Horia cu Florin, ale mele, ale celorlalte fete. Tenisul este bine văzut de românii se afară, oamenii au început să vină și să ne urmărească și să ne susțină. Dacă ar fi Cupa Davis, oriunde pe această planetă, tot ar veni să ne susțină"
"Cel mai urât lucru e să exersezi un discurs și când ajungi acolo să nu mai știi ce să zici! Am pățit-o, mi-aduc aminte și de finala de la București, la dublu, când am jucat cu Adrian Ungur. Înainte m-am gândit ce să spun, apoi am ajuns acolo și, dintr-odată, blanc, nu-mi mai aminteam nimic! E mai bine să nu pregătești. Să fie spontan!"Marius Copil
Sfaturi de la Marius pentru Marius
În 2007 și 2008 au venit primele experiențe pentru Marius Copil alături de echipa de Cupa Davis. I-am oferit o poză cu el (foto sus) din acea perioadă și l-am rugat să-i dea un sfat acelui sportiv de 18 ani. S-a uitat câteva secunde la poză și a exclamat: "Woow, ce dolofan eram... I-aș spune multe!". Apoi a continuat: "Îmi aduc aminte, în anii aceia am spart multe rachete. L-aș sfătui să fie mai dedicat tenisului. Să facă o încălzire și o recuperare mai bune, să fie mai ascultător la antrenament, să aibă încredere în echipa lui. Să se dedice mai mult, nu pot să spun că în afara terenului eram un copil care ieșea în cluburi, nici acum nu o fac, doar foarte-foarte rar, număr pe degetele de la o mână în ultimii doi ani. Cu încredere mai mare în echipă și presiune de la părinți mai scăzută poate ar fi fost altele rezultate".
Plimbări, fotografii și filme
În timpul liber, Marius Copil are preocupări diverse. "Îmi place să mă plimb, și la noi în țară, am fost prin munți, mă liniștește, mai ies să mai fac niște poze, mă mai uit la filme acasă sau la cinema. Urmăresc filmele Marvel, comedii, nu pot să mă uit la filme de groază. Acum am și un montan, Thor, care-mi ocupă timpul", a spus el.
În plină acţiune într-unul din turneele pe hard de anul acesta. FOTO Guliver/GettyImages
Cupa Davis cu plusuri și minusuri
Marius Copil a jucat 28 de meciuri pentru România în Cupa Davis, câștigând 18 dintre ele. În 2009 a fost prima oară convocat și prima sa partidă a fost la dublu, alături de Horia Tecău, împotriva Rusiei, în primul tur al Grupei Mondiale. De atunci, România a alunecat în al treilea eșalon valoric, unul care va rămâne la fel și în 2019. "Pe noi nu ne deranjează așa mult schimbările. La vârf, am înțeles că sunt mai mulți bani implicați, într-un fel ajută țările care nu au bugete foarte mari. Dacă întrebi francezi, australieni, americani, ei au niște bugete foarte mari. Sunt plusuri și minusuri, rămâne să vedem și cum e prima ediție, pentru noi deocamdată e la fel", a spus el.
Omul cu discursurile altfel
Românul în vârstă de 28 de ani a bifat două finale în 2018: cea de la Sofia, în luna februarie, și cea de la Basel, în octombrie. De fiecare dată a impresionat cu discursul său. "Eu mereu sunt sincer și spun lucrurile din suflet. Chestiile standard sunt normale pentru că avem nevoie de sponsori pentru a se ține un turneu, dar acesta este stilul meu, să mă exprim mai mult către oameni, să fiu deschis. Îmi place ca lumea să știe că așa sunt eu, nu să fiu eu după o perdea. Cred că multă lume se înșală la început în privința mea, oameni cred că sunt arogant, dar după ce mă cunosc își schimbă părerea", a spus el.
Setare a minții în prezent
Ioan Popoviciu este psihologul cu care lucrează Marius Copil și despre care a vorbit după turneul de la Basel. Ce-i recomandă el să facă în timpul meciurilor? "Sunt chestii la care mă face să gândesc, să-mi setez mintea să mă gândesc la ce am nevoie în prezent. Spre exemplu, dacă ești prezent și te gândești ce ai de făcut la următoarea minge și unde vrei să o joci, ce stil vrei să aplici, nu mai ai timp să te apleci pe greșeala făcută sau să te gândești în trecut sau în viitor. Eu încerc să stau tot timpul în prezent, asta îmi spun de fiecare dată în pauzele dintre puncte. În cele dintre game-uri analizez ce am făcut bine, nu-mi spun ce am făcut rău, încerc să fiu tot timpul pozitiv și după aceea mă relaxez puțin și mă concentrez pe planul pe care-l am de făcut în game-ul următor", a explicat Marius.
{{text}}