GSP.ro a mers pe urmele copilăriei lui Ilie Dumitrescu în cartierul Rahova, unde maidanul puștimii a fost înlocuit de parcarea unui supermarket.
Octavian Paler spunea că omul are trei vieți: viața publică, viața privată și viața intimă. Dacă la ultima dintre ele ai, de obicei, accesul condiționat de către subiect, primele două sunt la îndemâna oricărui individ care vrea să afle mai mult.
GSP.ro a încercat să descopere copilăria lui Ilie Dumitrescu, între blocurile de 4 etaje din cartierul Rahova, unde oamenii încă se mândresc cu faptul că micul Ilie a reușit să-i reprezinte în "lumea mare" cu cinste.
O doamnă ne trimite unde, pe timpuri, Ilie bătea mingea cu băieții din cartier, azi o parcare de hipermarket.
A vrut să se lase de fotbal
Mihai Alexandru se numără printre ultimii vecini care au crescut alături de Ilie Dumitrescu și care încă mai locuiește la intersecția cu strada Teiuș.
"Sunt de-o vârstă cu Ilie. Nu am copilărit împreună, avea alt anturaj. Se juca în curtea școlii, pe alee, în parcare aici. Taică-su, nea Fane, a lucrat într-o fabrică, mi se pare că «Ventilatorul» se numea pe vremea aia, era lăcătuș, meseriaș".
Nea Fane, pe numele său Ștefan Dumitrescu, s-a stins din viață acum șase luni, la vârsta de 82 de ani.
"Aveam tot felul de jocuri d-ale copilăriei «ceaușiste», nu era cu tablete, cu telefoane, smartphone-uri. Știu o chestie pe care mi-a povestit-o tac-su, exact ca un părinte care se mândrește cu fiul său că a realizat ceva. În teribilismul vârstei, nu prea se mai ducea la fotbal, deși antrenorul a văzut că avea potențial, a descoperit ceva în el, o sclipire, și îl suna mereu sau lua legătura cumva:
«Nea fane, trimite-l pe ăsta încoace!», nu mai știu să reproduc cuvintele, poate erau unele mai pigmentate. În orice caz, l-a împins să țină legătura cu sportul respectiv, pentru că antrenorul a insistat".
Cartier adunat la meciurile naționalei
- Să nu ai probleme cu Ilie, îl întrerupe soția!
-Nu, am vorbit frumos, că doar frumos se poate vorbi, n-am nicio treabă, n-am avut nicio ceartă, niciun scandal, nimic. N-am avut o relație apropiată, de prietenie, era cu anturajul lui, cu prietenii lui, eu cu ai mei, fiecare cu jocurile copilăriei lui. Mai ales că s-a căsătorit și s-a mutat în altă parte.
Încă o vecină apare și completează în conversație:
- Să spui și de când juca echipa națională și ne strângeam și ne uitam. Ce bucurie mai era atunci.
-L-am cunoscut când era copil, se juca pe aici cu copiii, chiar pe piatra aia. Vai, și ce ne mândream când auzeam numele lui Ilie Dumitrescu și îl vedeam la televizor!
Întâlnire la centrala termică
Încă o apropiată a fostului fotbalist își amintește de piatra din dreptul centralei termice, unde Ilie obișnuia să-și dea întâlnire cu prietenii când era adolescent:
"E un băiat cu bun-simț, cel puțin așa l-am perceput eu și l-am cunoscut, civilizat, respectuos, calitate, ce să mai!
Drept dovadă și cum vorbește la televizor, elevat. Un om care e "porc de gură" nu poate în fața camerei să schimbe dicționarul de la A la Z, sau poate or fi cazuri și nu știu eu", completează Mihai.
Vecinii din jurul blocului, adunați la bere la 10 dimineața, spun că au avut "onoarea și plăcerea de a avea un așa vecin, care a ajuns pe asemenea culmi".
De parcă oamenii au luat parte și au pus umărul la fiecare gol și la fiecare trăire a fotbalistului Ilie Dumitrescu, unul dintre ei, de pe strada Teiuș, cartierul Rahova, într-un colț al Bucureștiului rămas neclintit de zeci de ani.
4 kilometri mergea pe jos Ilie Dumitrescu de acasă, din strada Teiuș, până la complexul Steaua din Ghencea
"Când era mic, nici nu-l simțeam în casă, așa de liniștit era. La școală, toți îi ziceau «Ileana», pentru că era precum o fată mare"
Ștefan, tatăl lui Ilie Dumitrescu, în 2010 pentru Adevărul
Ilie Dumitrescu a împlinit astăzi 50 de ani, iar Gazeta Sporturilor publică în prima zi a săptămânii un număr de colecție. 13 pagini dedicate unui jucător emblematic al sportului românesc. Ediția specială de luni a ziarului e disponibilă din zori la chioșcuri și va putea fi descărcată de pe platforma digitală - AICI.
{{text}}