Mugurel Cornățeanu, noul antrenor al Petrolului, anunță ambițiile pe banca ”lupilor”, la cea mai mare provocare a carierei. Povestește cum a învățat meserie în Academia lui Hagi, unde a lucrat cu Răzvan Marin, Nedelcu sau Cicâldău, și evocă momente inedite de la Steaua '98, cu care a cucerit titlul ca jucător.
- Domnule Cornățeanu, ați încheiat toamna ca interimar la Petrolul, veți începe returul în postura de antrenor plin. O misiune complicată în finalul unui sezon în care Ploieștiul spera să mărșăluiască spre Liga 1, dar s-a blocat în ițele promovării!
- E drept, cu Leo Grozavu "principal", am adus în vară jucători de prima divizie care am crezut că vor face diferența. Din păcate, nu s-a întâmplat asta. Au considerat că doar ne prezentăm cu numele și defilăm în campionat. Și cifrele de la InStat arată la unii niște cifre îngrozitoare! Cerințele sunt mari la Petrolul, fanii nu au răbdare, sunt obișnuiți cu rezultate și fotbaliști de top, vor confirmări imediate. Am subestimat ce înseamnă liga secundă. De aceea, încercăm în această iarnă să transferăm jucători care să ofere plusvaloare și să ne îndeplinim obiectivul promovării, ceea ce-și dorește toată suflarea petrolistă.
"Am pierdut prea multe puncte"
- Nu a fost până acum și vina staff-ului tehnic?
- Sigur că da! Au venit 13 nume noi, plus cei 12 rămași de la liga a treia, a trebuit să-i învățăm pe fiecare în parte, să vedem care sunt compatibili. De aceea s-a și schimbat des formula de joc pentru a încerca să găsim cel mai eficient "11". A durat mult până s-a creat simbioza dorită, dar am pierdut prea multe puncte pentru o echipă care luptă la promovare.
- Cu ce ați rămas din experiența primei părți a sezonului, când ați fost secundul lui Grozavu?
- Vreau să avem agresivitatea pe care o cerea și Leo, încercăm să creștem calitativ tehnic și tactic. Aștept de la jucători o implicare totală, fiindcă la Petrolul trebuie să dai maximum, indiferent dacă evoluezi 90, 45 sau 5 minute. Suporterii vor aici să te simtă că te lupți până la ultima picătură de energie și te împing de la spate dacă văd asta, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu ASU Poli sau UTA.
"E un handicap că sunt antrenor fără un CV important"
- Vă surprinde că Snagovul și Clinceniul țin pasul în vârful clasamentului?
- Da. Am tot zis că e etapa a 12-a, a 13-a, se vor stinge, uite că n-au făcut-o! Au legat victorii și au prins încredere. Noi suntem pe trei, la egalitate cu Clinceniul, care, de fapt, înseamnă FCSB. Stăm șase echipe în cinci puncte, așa că se anunță un retur infernal. Dar avem acest motto, "Noi suntem Petrolul!", l-am înțeles acum din interior, trebuie să terminăm sezonul pe primul loc și să demonstrăm astfel că merităm accesul în Liga 1.
- Cum veți gestiona handicapul de a fi un antrenor fără CV important, în timp ce fanii așteptau pe bancă un nume mai greu, care să ducă echipa spre prima divizie?
- Știu că e un handicap, dar mă aflu în fața celei mai mari provocări din carieră. E important că mi s-a dat credit din partea celor din conducere, le mulțumesc și sunt conștient că vom lucra împreună într-o presiune teribilă. La Ploiești, dacă ai 14 victorii, dar ai pierdut al 15-lea meci, e deja deranj! Fanii sunt pretențioși, cunosc bine fotbal, nu-i poți păcăli. În ultimele șase luni, cât am fost secundul lui Grozavu, plus cele două etape din final ca interimar, nu știu dacă am dormit trei săptămâni, adunat, din cauza grijilor!
"La Academie mi-am dat seama că sunt praf"
- Ați lucrat mai bine de un an în Academia lui Hagi. Cum a fost experiența de acolo?
- Am învățat multă meserie de la Gică. Înainte să fiu cooptat, antrenasem patru ani, inclusiv la liga secundă, credeam că sunt OK pe drumul meu, dar la Academie mi-am dat seama că, de fapt, praf și pulbere scrie pe mine!
- În ce sens?
- Am luat totul de la zero. Organizarea antrenamentelor, ciclurile săptămânal, lunar, anual, cum să te comporți cu jucătorii, ce să le ceri, cum să fii explicit. Petreceam câte 12 ore în Academie, pe teren și în birouri, ca să învăț conceptul și filosofia lui Gică, inspirate din Cruyff și Barcelona. Am avut acolo și șansa de a lucra cu o parte dintre cei care azi sunt deja nume importante în fotbalul românesc, precum Răzvan Marin, Nedelecu, Manea sau Cicâldău.
"Răzvan valorează lejer 25 de milioane de euro"
- Puști de 14-15 ani atunci, nu?
- Cam așa! La Răzvan Marin nu deosebeai stângul de dreptul, lovea mingea bine cu ambele picioare, capacitate de efort, tehnică bună în regim de viteză. Era un copil mai distrat, sensibil, dorea să plece acasă în fiecare săptămână. Dar trebuie să te apropii de ei, antrenorul le devine ca un părinte, îi pupi, îi cerți, îi îndrumi, fiindcă nu e ușor la vârsta aceea să treacă de la alintul mamei la regimul de cazarmă din Academie: mic dejun, școală, prânz, antrenament, discuții individuale sau de grup, cină, teme, culcare devreme.
- Dacă ați fi patronul bogat al unui club din Anglia, Spania sau Italia, ce sumă ați investi pentru a-l lua pe Marin de la Standard?
- La ora actuală, e lejer un jucător de 20-25 de milioane de euro! Cine va reuși să-l cumpere va face o superafacere din punct de vedere sportiv. L-am văzut pe Răzvan în câteva meciuri din campionat, în cupele europene. Arată o nonșalanță incredibilă, forță fizică, agresivitate. E singurul din Academie care a confirmat și peste hotare. A ajuns în vestiarul lui Standard, a avut tupeul și calitățile pentru a spune "Eu sunt șeful!" și uite că a crescut excepțional într-un campionat greu. Dacă nu ești războinic afară, nu răzbești!
"Alibec era uneori ușor arogant"
- L-ați avut elev și pe Alibec?
- Un pic la Callatis Mangalia, apoi la juniorii Farului și la echipa secundă. La un moment dat, i l-am propus și lui Ion Marin la prima echipă. Și pe Denis, și pe Cosmin Matei. Trecusem în sectorul de scouting al clubului. M-a certat: "Ce să fac eu cu copiii ăștia de 17 ani?". Lazio îl urmărea deja pe Alibec. Sincer, am sărit peste antrenor și m-am dus direct la patron, la Bosânceanu. I-am spus că acești puști au calități pentru a fi aruncați în Liga 1. M-a înțeles și, după vreo șapte luni, Inter l-a cumpărat pe Alibec, iar Matei a fost și el vândut după retrogradarea Farului.
- Era și pe atunci capricios?
- Foarte! Îi plăceau dulciurile, era bosumflat dacă-l trimiteai la școală sau la odihnă, stătea mult pe jocuri pe calculator. Îi mai plăcea să fie atent la hăinuțe, pe la cursuri era și ușor arogant. "Eu sunt Alibec!". Copilării! Totuși, dacă știai cum să-l iei, înțelegea. Trebuia să-i dai mereu încredere, să-i spui că e OK, să-l încurajezi la efort. Niciodată însă nu puteai lucra cu el prin forță. Se închidea într-o carapace și la revedere! N-aveai nicio șansă.
"Am greșit că am renunțat la Belgia pentru Steaua"
- Aveți în CV un titlu cu Steaua ca jucător, în '98. Ați stat însă doar 6 luni în Ghencea.
- Jucam la Lokeren, în Belgia, și, din întâmplare, am nimerit la Revelionul '98 la o petrecere la munte unde venise și Stoichiță, care antrena Steaua atunci. M-a întrebat dacă n-aș vrea să vin în Ghencea și am spus imediat "Da!". Nu-mi pare rău pentru acel pas, dar am greșit renunțând la străinătate. Echivalat la finanțele de acum, aveam salariu cam 25.000 de euro net pe lună. Totuși, m-a atras brandul Steaua, perspectiva Champions League și am dat la tot cu piciorul.
- Era grei să te impui însă într-un vestiar cu nume grele atunci!
- Păi, să vă spun cam cine era în lot! Gherasim, Ritli, Reghe, Matei, Răchită, Miu, Militaru, Roti, Cătălin Munteanu, Dennis Șerban, Lăcă, Ciocoiu, Dănciulescu, Roșu. Foarte greu să te impui! Era însă o plăcere să intri în acel vestiar, cu atâtea nume grele. Crema României! Ne-am bătut la titlu cu Rapidul lui Lucescu, pe care cam toți îl împingeau în față, fiindcă era un curent pentru a opri dominația Stelei. Mi-aduc aminte de acel 1-1 în Giulești, gol Ciocoiu în minutul 90, când am ieșit din vestiar abia după vreo două ceasuri, cu jandarmii după noi. O nebunie!
- Ce amici v-ați făcut la Steaua?
- Am intrat în grupul cu Dennis Șerban, Reghe, Ciocoiu, Dănciulescu. Era boemie în '98! Nu existau nebuniile astea cu telefoanele, computerele. Miza cea mare era să ieși la un restaurant galant cu o fată frumoasă.
"Dennis a explodat când s-a mutat mama lui la București"
- Cu Dennis Șerban vă știați de la Constanța?
- Da. Am fost și colegi de cameră. Iubea Constanța. După ce s-a transferat la Steaua, a avut vreo 6 luni în care făcea naveta. Se panicaseră cei de la Steaua: ce-i cu copilul de nu dă randamentul scontat? Abia când s-a mutat și mama lui la București cu el a explodat. Avea o tehnică excepțională pe spații mici, ruperi de ritm. Putea să realizeze mai mult în carieră, dar și el s-a schimbat după ce a dat de bănuți în străinătate.
- Visul cel mai nebun pe banca Petrolului?
- În primul rând, e obiectivul natural al promovării! Apoi, aș vrea să continui cu echipa și în Liga 1, să ne batem la titlu și să mergem în cupele europene. Și să-i avem lângă noi pe fantasticii suporteri ai Petrolului, cărora le promit că vor vedea în retur o echipă cu atitudine, care se va bate pe fiecare metru pătrat pentru victorie!
CV Mugurel Cornățeanu
Data nașterii: 21 februarie 1972, Constanța
Post: atacant
- A jucat la Farul ('89-'90, '93-'95), Callatis Mangalia ('91-'92, '93-'94, '00-'01, '03-'04), Portul Constanța ('92-'93), Lokeren ('95-'97), Steaua ('97-'98), Beveren ('98-'99), Turnhout ('99-'00), CSM Roman ('01-'02)
A antrenat pe Callatis ('04-'06, '08-'09, '10-'11), Farul (juniori, scouter, '06-'08), Viitorul (Academie, '09-'10), Dinamo II ('11-'12, '14-'15), FC Botoșani (secund, '12-'14), Chiajna (secund, '16-'17), Turris ('18), Petrolul (secund/principal, '18-prezent)
- Deține licența PRO din iunie 2018
"Cumpăram de parcă eram nebun"
Cornățeanu a evoluat la trei echipe din Belgia, Lokeren, Beveren și Turnhout, cu primele două obținând și promovări în L1:
"Am plecat la 22 de ani, a fost un șoc primele șase luni să mă descurc singur acolo, cu spălat, călcat, conturi, bancă, parcare. Am luat o grămadă de amenzi până m-am obișnuit. Intrasem în depresie. Prima lecție a fost când am ieșit la o masă cu doi colegi olandezi mai sociabili, care mă călcau apoi cel mai tare la antrenamentul de a doua zi. «Prietene, aici suntem adversari, afară suntem amici!».
Iar când mi-au intrat primele salarii, incomparabil cu firimiturile dinainte de la Farul, am scăpat într-un mare magazin din Anvers, unde cumpăram ca un nebun, hăinuțe, vreo zece parfumuri. Valurile tinereții! Impresionantă era însă la Lokeren nonșalanța oamenilor după meciuri: aplauze și încurajări indiferent dacă pierdeai sau câștigai".
"La Farul, am locuit un an cu Florin Marin doar la stadion. Ne-a închis pe toți acolo. Am trăit două sezoane de coșmar, în care ne-a hăituit cu pregătirea. Era cel mai draconic din România! Dacă aș face azi antrenamentele lui nea Florin de prin '93-'95, m-ar împușca jucătorii cu bazooka" Mugurel Cornănțeanu
"Le-am explicat jucătorilor că tricoul Petrolului cântărește greu, nu doar câteva sute de grame. E în spate istoria fantastică a unui club obișnuit cu performanța, cu valorile. Dacă nu ești conectat la maximum la spiritul echipei, nu poți rezista!" Mugurel Cornănțeanu
"Modelele mele ca antrenori sunt Mircea Lucescu și Hagi dintre români, Cruyff, Guardiola și Klopp de afară. La Lucescu am apreciat în special abilitatea de a crește jucători tineri, no name, deveniți în timp fotbaliști de clasă mondială. Îmi plac fotbalul ofensiv, agresivitatea, presingul total" Mugurel Cornănțeanu
{{text}}