Gică Popescu și fiul său, Nicolas, povestesc cum au trăit primul antrenament umăr la umăr printre seniorii Viitorului în cantonamentul din Turcia.
Două nume sunt definitorii pentru marile succese ale fotbalului românesc. Hagi și Popescu, cei doi Gică de aur care au dus naționala României până în „sferturile” Mondialului din ’94 și au transformat reprezentativa tricoloră într-o obișnuită a turneelor finale.
După două decenii, un nou duo Hagi-Popescu se reconstruiește la Viitorul.
Cu Ianis, considerat deja printre cei mai buni tineri jucători din fotbalul european, și cu Nicolas, fiul „Baciului”, aflat la primul cantonament cu seniorii formației constănțene.
La doar 16 ani împliniți a doua zi din 2019, puștiul seamănă leit cu tatăl său. Înalt, elegant în mișcări și mereu cu privirea sus pe teren. Cei doi s-au antrenat umăr la umăr, iar Nicolas a ascultat cu atenție sfaturile primite de la fostul căpitan al Barcelonei.
Din cantonamentul din Turcia, cei doi au acceptat inițiativa Gazetei Sporturilor și au oferit câte un interviu în exclusivitate pentru cititorii ziarului.
GHEORGHE POPESCU: „Este pe drumul cel bun!”
- Domnule Popescu, a fost emoționant să vă antrenați alături de Nico?
- Ceva incredibil! Nu poți dori mai mult ca părinte care a făcut sport decât asta. După ce termini cu fotbalul, să te antrenezi alături de copilul tău este cel mai important lucru care ți se poate întâmpla. De jucat nu se poate, diferența de vârsta este prea mare.
- Dacă ne uităm la alură, ați putea face pereche în centrul apărării.
- Este aproape cât mine la înălțime, a crescut vreo 20 de centimetri în ultimul an. Este un copil foarte bun, cuminte, talentat, iubește enorm fotbalul, este serios, are cam toate ingredientele. Mai are nevoie de foarte multă muncă, pentru că de "bagaj" nu duce lipsă. Cel mai important este să fie sănătos în perioada de pregătire, iar acest cantonament trebuie să fie un punct de referință pentru el.
- Ați vorbit mult cu el în timpul antrenamentului.
- Era primul lui antrenament cu seniorii, se vedea că era foarte emoționat, mai ales că Gică punea presiune pe ei. Încerc să-l îndrum, așa cum e normal.
- Joacă pe același post?
- Îi place mai ofensiv, pentru că îi place mingea. În poziția pe care o are, în sistemul de la Academie, dirijează jocul, dar nu-și permite să iasă cu mingea așa cum face la naționala de juniori. Acolo joacă altceva! La vârsta asta trebuie să joace pe toate posturile, în toate pozițiile, pentru că așa învață. Și fundaș central, și mijlocaș, și sus, și jos. Este important să ai un post al tău, dar să poți juca și pe altele.
- Dumneavoastră...
- Și eu am jucat toată cariera mea când fundaș central, când mijlocaș. Important este să te descurci pe ambele posturi, iar el are calitatea asta. Este înalt, are picior bun, trebuie să prindă forță, să se dezvolte. Crescând mult în înălțime în ultimul an, era greu să dezvolte și masa musculară. A avut și probleme medicale. Când oasele cresc foarte repede, mușchii rămân în urmă, așa că are un program de exerciții ca să capete musculatura elasticitate. Este pe drumul cel bun!
- Când îl vedem debutând la echipa mare?
- Dacă va merita... În fotbal nu-ți dă nimeni cadouri, trebuie să câștigi singur și debutul, și locul în echipă sau pe bancă. Dacă antrenorul va considera că este pregătit să facă acest pas și va avea evoluții atât de bune la juniori încât să-l recomande pentru echipa mare, bine. Dacă nu, va mai aștepta!
„Ce înseamnă să-i văd pe Ianis și Nicolas jucând în aceeași echipă? Ceva incredibil pentru mine și Gică! Noi, care am jucat aproape toată cariera împreună, să-i vedem pe copiii noștri jucând împreună, asta este ceva de vis!”
Gheorghe Popescu, fost internațional
NICOLAS POPESCU: „Sunt mai ofensiv decât tata”
- Nico, ai avut emoții când ai aflat că mergi în cantonament?
- Da, a fost un sentiment plăcut, pentru că am doar 16 ani și nu mă așteptam să merg în cantonament cu echipa mare la vârsta asta. Am fost foarte fericit și, din momentul în care am aflat, m-am concentrat sută la sută pe acest stagiu de pregătire.
- Cum sunt antrenamentele cu seniorii?
- Trebuia să mă pregătesc și în toamnă alături de ei, dar m-am accidentat, așa că acestea de la Belek sunt primele. Sper să învăț cât mai multe de la colegii mei. Este o diferență totală față de juniori, altă viteză, intensitate mai mare, dar, ușor, ușor, o să mă obișnuiesc și o să-mi priască pentru viitor.
- Ai trăit un moment special, te-ai antrenat alături de tatăl tău.
- A contat enorm pentru mine. Mi-a explicat ce să fac, cum să mă mișc pe teren, cum să stau în teren, lucruri pe care nu am apucat să le învăț la juniori și se așteaptă să le știm deja când ajungem la echipa mare. Mi-a dat multe sfaturi utile.
- Dar joci pe un post diferit față de cel pe care a evoluat el.
- Eu mă consider mai ofensiv decât el, chiar dacă la Academie joc mijlocaș central, în fața apărării. Cred că pot juca mai sus, pentru că pot să scot un adversar din joc. Dar, oriunde sunt trimis să joc, sunt pregătit să-mi fac treaba.
- Ți-ai stabilit obiectivele?
- Pe termen scurt, vreau să termin cu bine cantonamentul, să acumulez minute în meciuri amicale, să simt cum este la seniori. După asta, îmi doresc să rămân în angrenajul echipei mari. Este devreme, dar nu vreau să mă gândesc că acest cantonament a fost de ajuns și să merg liniștit la juniori. Voi da totul la U17, voi încerca să câștig titlul împreună cu colegii mei, dar vreau să fiu și pregătit dacă voi mai fi chemat la echipa mare.
„Nu mă apasă că sunt fiul tatălui meu. E o mândrie, îmi dă ambiție, motivație. Dar vreau să reușesc ca Nicolas Popescu, nu ca băiatul lui Gică Popescu”
Nicolas Popescu, mijlocaș Viitorul
{{text}}