Simona Halep are milioane de fani. Doar atunci când câștigă detașat. Când pierde sau „se chinuie”, are mai puțini.
Donald Tusk are milioane de fani. Doar în România, dacă vorbește românește și ne place cum „o spune”. (Iar cine face o introducere cu Dacia din familie, ne cucerește instant.)
La Turneul de la Melbourne, Simona Halep nu are fani printre pariori.
Cotele ei se duc în sus. Adică nimeni nu crede că ea va câștiga. În Polonia, chiar dacă vorbește poloneză, Donald Tusk nu are fani. Politicienii țării lui nu l-au sprijinit la un nou mandat la șefia Consiliului European. Pentru că le nu le place cum „o spune”.
Și totuși, el a câștigat.
Nu știu dacă Tusk a făcut singur alegerea numelor sonore din literatura și sportul românesc.
Dar viața bate discursul de la Ateneu. Pentru că e foarte ușor și previzibil ca unul care nu pierde niciodată să aibă susținători. În politică sau în sport.
Așa suntem făcuți. Să mergem cu învingătorul. Dar este de altfel și un truism: cui îi place ca favoriții să piardă? Simona Halep te duce prin toate stările. Este neîmpăcată cu lumea.
Este neîmpăcată cu ea însăși. Are personalitate, are zbucium. De aceea magnetul ei triază susținătorii, ca și cum și-ar schimba polaritatea. Când nu e „regina de la Roland Garros”, Simona Halep este cea care „se ceartă cu antrenorul”.
Problema nu este a ei, cu siguranță. Suntem printre cei mai chițibușari oameni de pe planetă.
(n.a. evaluare personală) Noi, românii. Pricinoși, nemulțumiți, umblăm cu lupa după nodul în papură, până îl găsim. Dar nici măcar asta nu este problema. De fapt, nu suntem consecvenți nici măcar printre papură.
Reperele noastre, ca și ierarhiile de valori, apar în fiecare zi, precum
fluturii care trăiesc o singură zi. Astăzi suntem răi cu Simona Halep.
„N-ai văzut cum a jucat?”
Dar suntem buni cu toată mediocritatea lentă care ne ține la marginea lumii civilizate. Și nu vorbesc despre opțiuni politice. Unde este energia critică atunci când țara din jurul nostru pare mai apropiată de orientala Indie decât de sora de gintă latină Franța?
Simona Halep a spus în conferința de presă de la Melbourne: „Cahill mi-a spus că sunt nebună”. Dar noi știm că se alintă. Nu este. Este doar diferită.
Simona Halep a fost pe lista lui Donald Tusk. Pe lista noastră, apare și dispare, după cum ne place cum joacă sau nu ne place. Ba e regina, ba este „constănțeanca”.
Vorba marelui și zburdalnicului înaintaș la Simonei Halep, Ilie Năstase: „Mai spune-mi un român care e numărul unu la ceva pe lumea asta!” Ar mai fi niște copii pe la Olimpiade școlare și vreo doi sportivi.
Și ar mai fi ceva: la noi s-a făcut cel mai mare cârnat afumat din lume.
În rest, suntem suporteri. Când merită sportivul. Când nu merită, trecem pe politică.
Hai, Donald! Cum „care Donald”? Cel cu Dacie.
{{text}}