Într-o echipă fantezistă, care practică cel mai frumos fotbal din Liga 1, Sebastian Mladen are sarcina ingrată de a face munca mai puțin spectaculoasă.
Fundașul de 27 de ani este omul care cară pianul. "Eu vreau să-mi fac treaba, să-mi ajut colegii, nu încerc să ies în evidență", spune cu modestie unul dintre cei mai constanți jucători ai Viitorului. Rând pe rând, a jucat ca fundaș dreapta, central sau mijlocaș la închidere: "Postul meu este de fundaș central. Cred. Încerc să mă adaptez, sunt polivalent și joc acolo unde vrea Mister".
Olteanul de la Dinamo
Născut în același oraș cu Gică Popescu, pe malul Dunării, la Calafat, a început fotbalul la marea rivală a oltenilor, Dinamo. "Sunt oltean, din Calafat, dar m-am mutat de mic în Capitală, așa că am început fotbalul la Dinamo. Abia la 13 ani am ajuns în Craiova, la școala de fotbal a lui Gică Popescu, unde am stat vreo trei ani. În perioada aceea, și eu, și portarul Alex Pena, eram monitorizați de AS Roma, unde director tehnic la sectorul juvenil era Bruno Conti. Am câștigat titlul național în acea vară. Aveam o echipă tare, cu Adrian Stoian, Lucian Filip și Ionuț Cioinac. În finală, am învins-o chiar pe Dinamo, care era mare favorită pe hârtie. La meci a fost și Bruno Conti și atunci a decis să ne ia pe amândoi", explică Mladen.
În tricoul lui AS Roma
Prima experiență peste hotare a reprezentat un adevărat șoc pentru un puști care nu împlinise încă 17 ani. "Înainte să plec, am luat meditații de italiană, dar nu s-a prins prea mult de mine. Eram un puști într-o țară străină, fără să cunosc limba. Dar am avut noroc, pentru că am găsit un grup extraordinar. Am fost coleg cu Alessandro Florenzi și Federico Viviani, care joacă acum în Serie A, dar și cu Mirko Pigliacelli de la Craiova și Mattia Montini de la Dinamo. Era acolo și Pietro Chiodi, care ne-a ajutat foarte mult, am învățat și limba. După ce am jucat la Primavera, trebuia să merg împrumut la Juve Stabbia, în Serie B. Am și făcut cantonamentul din vară cu ei, dar nici acum nu știu ce s-a întâmplat. Am fost anunțat că voi pleca de la ei în ultima zi de transferuri și nu erau prea multe opțiuni. Așa că am fost nevoit să mă întorc în România, la Târgoviște, tot sub formă de împrumut", dezvăluie fundașul.
De la Atlantic în Alpi
Sarabanda împrumuturilor a continuat. Un an la Viitorul, proaspăt promovată în prima ligă, apoi în Portugalia, la Olhanense. "Unde a fost rău pentru echipă, pentru că am retrogradat, dar bine pentru mine, pentru că am jucat destul de mult, împotriva unor echipei foarte tari. Experiența de acolo m-a maturizat cel mai mult, mai ales că eram foarte departe de casă și un an nu am venit în România, iar limba era imposibilă. Când m-am întors în Italia, mi-a fost greu să mai găsesc echipă și am mers în Serie C. La SudTirol, o zonă superbă, cunoscută mai ales pentru stațiunile de schi. Speram să mă ridic, dar nu am reușit, chiar dacă în două sezoane am jucat aproape toate meciurile", declară Mladen.
Salvat de Hagi
Rămas fără echipă, a primit o mână de ajutor de la Viitorul. Venită la timp, pentru că tocmai ce încheiase conturile cu AS Roma. "Aveam o clauză în contract și, de fiecare dată când plecam sub formă de împrumut, îl prelungeau automat cu încă un an. În 2016 au decis să nu mai activeze clauza. De aceea îi voi fi recunoscător domnului Hagi toată viața mea. Dacă nu era dânsul, nu mai jucam fotbal. Darămite să-mi treacă prin cap că voi câștiga titlul de campion", mărturisește jucătorul Viitorului.
"Dacă facem ce ni se cere, am demonstrat că ne batem cu oricine. Când ne facem jocul, nu există în România echipă mai bună decât noi. Trebuie să luăm meci cu meci și, după ce ne calificăm în play-off, totul este posibil"
Sebastian Mladen, fundaș Viitorul
800.000 €este cota lui Sebastian Mladen, conform siteului de specialitate transfermarkt.com
{{text}}