DINAMO // Costel Orac, 60 ani, relatează episoade inedite din culisele lui Dinamo, de la petrecerile prelungite cu colegii și secretele unor faze memorabile până la conexiunile cu Securitatea și generalii comuniști
Anii petrecuți la cel mai înalt nivel în fotbalul românesc au umplut tolba cu amintiri a lui Costel Orac. Iar fostul atacant dinamovist deapănă acum pentru GSP.ro, la împlinirea a 60 de ani, o parte dintre poveștile trăite în Ștefan cel Mare.
1. Fanioane cu Dinamo contra whisky prohibit
Pentru Dinamo, ieșirile peste hotare erau înainte de Revoluție un prilej de afaceri cu produse greu accesibile în anii '80. Povestește Orac: "Nu prea am avut în sânge treaba asta cu comerțul. Dar mai cumpăram peste hotare câte ceva să vindem în țară, să ne rotunjim veniturile. Din Germania luam în special casete video și aparatură electronică. Apoi, din '86, Lucescu ne ducea în Italia, unde nu prea ne convenea, că se cam schimbase treaba. Se scumpiseră săpunurile de lux, blugii.
Dar cea mai bună combinație s-a întâmplat la un turneu în Kuwait, unde era prohibiție pe alcool. Am fost înainte în turneu în Elveția, ne-am luat de-acolo un carton cu șase sticle de whisky a câte trei dolari bucata și, cu astea, am achiziționat din Kuwait trei video-player, care se vindeau în țară cu 30.000 de lei. Jumătate de mașină! A fost o aventură să băgăm băutura în Kuwait. Pe aeroport, strecuram pe sub masă pungile cu whisky în timp ce le dădeam la vameși fanioane cu Dinamo și semnam autografe".
2. La film porno cu colegii de la lotul de juniori
Orac își amintește o evadare de la lotul național de juniori, la un turneu în Turcia, în anii '70: "Acolo am văzut prima dată un film porno, împreună cu câțiva coechipieri, cu care am plecat pe blat la cinema. În sală, nu înțelegeam de ce se oprea proiecția la fiecare 20 de minute și mulți spectatori ieșeau. Nu înțelegeam unde mergeau, că nu era niciun bufet sau magazin prin preajmă. De fapt, se duceau un pic la baie ca să se «descarce», după care reveneau pe scaune!".
3. "Securitatea a încercat să-mi racoleze soția"
Un episod tensionat despre Securitatea comunistă: "S-a trezit nevastă-mea într-o zi la ușă cu un individ care i-a arătat o legitimație și a dorit să discute cu ea, în absența mea, căci nu eram acasă. I-a propus să fie informatoare, dar soția nu i-a dat niciun răspuns. I-a zis să revină când sunt și eu de față. I-am transmis imediat generalului Diaconescu ce s-a întâmplat. A luat foc. Tipul a revenit apoi cu încercarea și mă lua cu d-alea că sunt de-ai lor! L-am ușchit imediat și i-am spus să nu-l mai prind pe la mine, că o să aibă probleme. Așa s-a terminat povestea!".
* Costel Orac, alături de soția Sofica
4. Apartament în Centrul Civic aprobat la o petrecere
Fostul dinamovist relatează cum a primit în câteva minute repartizare pentru un apartament, la un chef organizat de Securitate pentru Dinamo la finalul unui an: "Soția abia născuse, stăteam într-o locuință cu două camere pe Banu Manta și nu prea ne mai ajungea spațiul. Îl rugasem pe președintele clubului, Vasile Anghel, să ne ajute, iar la o petrecere la care au venit inclusiv prim-ministrul Dăscălescu, generalii Postelnicu și Nuță, m-a abordat un alt general, pe care nu-l cunoșteam.
«Câte camere ați vrea?». «Trei». «În Centrul Civic vă convine?». «Da». Dragnea a prins discuția și a cerut și el unul cu patru camere. A venit imediat un tip să noteze ce îmbunătățiri vrem, am vizitat apoi blocul care era încă în construcție, am ales să stăm la etajul unu, iar după vreo șase luni ni l-au predat la cheie. L-am vândut acum vreo cinci ani cu 100.000 de euro. Plătisem pe el vreo 300.000 de lei".
5. "Am avut de ales: grad la Dinamo sau libertate ca antrenor"
Înainte de Revoluție, Orac ajunsese la gradul de căpitan în Miliție, oferit din partea clubului: "Am renunțat însă după Revoluție. Oricum, în '89-'90, ni s-au luat toate gradele, dar prin '92 s-au recuperat. N-am mai vrut să le iau. Dinu, care era comandantul clubului, m-a întrebat dacă mă interesează și i-am zis că nu. Îmi intrase în cap că, dacă rămâneam cu grad, nu mai beneficiam de libertate ca antrenor. Uite, de exemplu, am vrut să-l iau pe Dragnea secund la Bacău după promovare, dar Dinu i-a zis «Ori te duci cu Piticu', ori rămâi cu Dinamo». Și a preferat Dinamo. El a și lucrat în Poliție, la fel ca Nicușor Vlad, Glonț sau Movilă".
*Costel Orac este unul dintre dinamoviștii pursânge din istoria clubului alb-roșu
6. Șpriț prelungit în depozitul de marfă de la hotel "Dorobanți"
Orac nominalizează grupul de prieteni alături de care socializa la roș-albi: Custov, Augustin, Dinu, Moraru, Eftimescu, Stănescu, Stredie, Dragnea, Țălnar. Și o ieșire memorabilă: "La hotel «Dorobanți» era un șef de sală mort după Dinamo. Și, deși lucra ca ospătar personal al lui Ceaușescu, îi înjura p-ăștia și pe cei de la Steaua, pe care nici nu-i primea acolo. Am nimerit la restaurant în toamna lui '81, când a fost tragerea la sorți la care am picat cu Goteborg.
Bucurie mare. «Îi facem! Ăia sunt mai plăvani, ciobănași, îi împachetăm!». Și am dat-o pe sărbătorire cu șprițul până dimineață. La miezul nopții, când se închidea crâșma, ne-a mutat omul în depozitul de marfă, ne-a dat mâncare și vin, ne-a închis acolo și ne-a dat drumul după ce s-a întors la serviciu. Atunci am plecat și noi acasă". În noiembrie/decembrie '81, cu Valentin Stănescu pe bancă, Dinamo a pierdut ambele runde din Cupa UEFA cu Goteborg, 1-3 și 0-1. Orac a prins toate cele 180 de minute pe teren.
Costel Orac, la o petrecere a "câinilor" înainte de Revoluție
7. "Tovarășu' general, n-am fost la băut cu Dinu!"
Înainte de Revoluție, unul dintre șefii grei ai lui Dinamo era generalul Diaconescu. Orac povestește o întâmplare care-l are în mijlocul istoriei pe Cornel Dinu: "M-am trezit la ușă într-o dimineață cu șoferul lui Diaconescu. «Hai, că te așteaptă șefu'!». Nu făcusem nimic, nu știam despre ce e vorba. M-am și speriat un pic, fiindcă m-a luat direct cu «tovarășu' Orac» în loc de Costel, cum îmi zicea de obicei. «Unde ați fost aseară?».
«Nicăieri, tovarășu' general!». «Avem informații că ați fost la băut cu Țălnar și cu Dinu, pe care l-ați dus acasă dimineața cu mașina dumnevoastră». «N-am mașină». «Cum așa? Înseamnă că am fost dezinformat?». De fapt, care fusese treaba? Dinu avea momente când pleca de acasă și-i spunea soției, ca s-o liniștească, faptul că merge cu mine și Țălnar. Dar în seara respectivă, Silvia sunase probabil la Diaconescu, i-a zis și de noi doi și așa am ajuns la raport, fără să am nicio implicare. Procuroru' avusese, de fapt, alt program".
8. "Habar n-aveam că Țălnar îmi va ridica mingea cu călcâiele"
În toamna lui '81, Țălnar și Orac au reușit o fază spectaculoasă în minutul 90 al returului cu Inter Milano, la București, la scorul de 1-1: "Țânțaru' mi-a ridicat prin surprindere cu călcâiele o minge din lovitură liberă și, chiar dacă nu mă așteptam, am prins un trasor cu dreptul exterior, direct pe colțul lung. Păcat că Bordon a scos acel șut, altfel nu mai intram în prelungiri! Cum s-a născut însă acel moment? În cantonamentul de vară efectuat în Spania, băieții au văzut o execuție similară la niște polonezi și Țălnar a pus-o în practică taman cu Inter.
Problema e că eu habar n-aveam de schemă, fiindcă nu fusesem cu echipa în pregătire, ci cu lotul național de tineret în Turcia. Țălnar nu și-a dat seama pe moment de acest detaliu și m-a luat și pe mine ca din oală. Dar am reacționat corect și a ieșit o lovitură liberă memorabilă, din moment ce lumea își mai amintește și azi de ea, chiar dacă n-am marcat". Dinamo a trecut atunci de Inter cu 3-2 în prelungiri, Orac înscriind punctul calificării în minutul 107.
9. Bani fără chitanță de la Ianul
Fostul președinte dinamovist Vasile Ianul a rămas în memorie cu celebrele momente în care împărțea jucătorilor sume consistente fără niciun fel de documente:
"Eu l-am prins foarte puțin în perioada în care începuse să învârtă banii cu lopata. După Revoluție, am revenit din Elveția la Dinamo pentru vreo trei luni, iar când am semnat contractul mi-a dat 5.000 de dolari fără nicio chitanță. Pe angajamentul cu Dinamo însă am insistat să trec suma și în litere, nu doar în cifre. S-a mirat și m-a întrebat de ce fac asta, suspectându-mă că nu am încredere. I-am explicat că vreau doar ca lucrurile să fie clare. Apoi, când a început ancheta împotriva lui, m-au întrebat despre acel contract și le-am dat toate detaliile corecte".
10. "Negoiță a făcut o găinărie"
Orac descrie un moment care l-a dezamăgit în relația cu actualul patronat al "câinilor": "Când Negoiță a preluat clubul, au făcut o găinărie care nu mi-a plăcut. Ne-au chemat pe toți cei din garda veche, eu, Moraru, Augustin, Cheran, Dragnea, vezi Doamne să ajutăm ca foști dinamoviști. N-a existat însă nimic concret. L-am abordat pe Costică Anghelache și i-am explicat că n-am pensie de ofițer, trăiesc din antrenorat. L-am rugat să-mi spună clar dacă au nevoie de mine și în ce condiții. Nu știa ce să zică. Am înțeles repede că totul era o vrăjeală de ochii lumii, să dea bine la presă și în fața suporterilor".
"Porecla lui Rednic, Strâmbu', a plecat la început de la faptul că era crăcănat. După aia abia a început să bage fitile. N-am avut probleme de acest gen cu el. Era mai mic, iar eu n-am fost niciodată un tip conflictual. Doar ne mai certam pe teren când lucrurile nu mergeau bine"
"Nu pot zice că am făcut avere la Dinamo. De exemplu, Revoluția m-a prins doar cu vreo 70.000 de lei în cont"
"Mă bucur că, stimulate de reușita lui Hagi, cluburile au început să se ocupe tot mai mult de copii și juniori. Și eu credeam la un moment dat că ducem lipsă de talente, dar nu e așa. Trebuie doar să știm cum ne creștem jucătorii. Sunt convins că lucrurile vor evolua pozitiv" Costel Orac
{{text}}