„Am telefonul cu mine, nu îmi mai trebuie nicio carte. În ziua de azi, toate informațiile pot fi obținute cu ajutorul telefonului”. Declarația îi aparține fundașului dinamovist Ricardo Grigore, 19 ani, întrebat de jurnaliști dacă și-a luat vreo carte cu el în călătoria cu trenul spre Sfântu Gheorghe.
Afirmația dinamovistului reaprinde o controversă mai veche, care nu are neapărat legătură cu bagajul de cultură generală al jucătorilor de fotbal. Unul care, în mod firesc, e influențat și limitat de numeroasele meciuri, cantonamente și sacrificii care vin la pachet cu cariera de profesionist.
Extrapolând, ramificațiile dezbaterii pătrund până în viețile noastre de zi cu zi, inundate până la refuz de tumultul perpetuu de informații care ne acaparează. Cercetările sociologice tot mai exacte indică faptul că lectura de tip vechi a fost înlocuită într-un procent covârșitor de cititul în diagonală, superficial, pe telefon. Un simplu drum mai lung cu metroul e mai concludent însă decât orice studiu: cărțile nu mai sunt nici pe departe un „accesoriu” de călătorie, acestea fiind înlocuite de mult mai practicele și modernele smartphone-uri.
Sutele de studii rămân totuși interpretabile și nu-și găsesc deocamdată un răspuns final: captăm mai multe informații folosind tot mai des telefoanele și tot mai puțin cărțile? Devenim mai inteligenți sau ajungem să fim „prizonierii” superficialității și ai „plecatului după fentă”?
Dar, dacă e să ne întoarcem la exemplul sportivilor, le-ar îmbunătăți oare performanțele din teren lecturarea unui roman bun? Ar deveni mai inteligenți și lucizi savurând puțin din misticismul literaturii universale? Sau Instagram-ul și Facebook-ul sunt unelte suficient de benefice pentru ca ei să ajungă pe teren în plenitudinea confortului psihic?
„Nu citi precum copiii, ca să te distrezi, sau ca ambițioșii, pentru a fi mai instruit. Nu, citește ca să trăiești!”
Gustave Flaubert, romancier și dramaturg francez din secolul al XIX-lea
{{text}}