Gordon Banks, faimosul campion mondial englez, autorul cel mai frumoase parade din istoria fotbalului, s-a stins în noaptea de luni spre marți. În cele din urmă, cancerul l-a învins. Avea 81 de ani.
Era o zi fierbinte de vară la Guadalajara pe 7 iunie 1970, la Mondialul mexican. Jalisco luase foc. Mingea centrată lung de Jairzinho a survolat careul mic englez, căutându-l pe Pelé. Mullery era în fața lui, la opt metri de poartă, dar părea vrăjit de detenta brazilianului. Perla Neagră a lovit în plină ascensiune. Și părea execuția perfectă, la colț, lângă bară. În clipa când balonul a atins pământul, Pelé era cu mâinile ridicate, strigând: "Goool!".
*Intervenția lui Gordon Banks, la secunda 55
Atunci a apărut inexplicabilul. Goalkeeperul Albionului plonjase incredibil, răsturnând legile fizicii. A deviat acea minge cu vârfurile degetelor, de jos, aproape de gazon, sus, peste transversală. El era Gordon Banks, unul dintre eroii istoriei fotbalului.
"Am fost convins că e gol"
"Când m-am ridicat de la pământ, mi-am spus: «Ești al naibii de norocos!»", avea să povestească insularul. Mullery s-a apropiat de el, bătându-l pe cap. L-a înțepat: "Puteai s-o prinzi!". A primit o înjurătură, la fel de amicală.
Pelé îl privea uluit: "Am fost convins că e gol". "Și eu", i-a răspuns Gordon zâmbind. Bobby Charlton dă timpul înapoi: "Am fost acolo, am revăzut ulterior faza de foarte multe ori și tot nu pricep cum de a reușit". "Acea clipă devenise mai importantă decât titlul meu mondial din 1966. De atunci, de câte ori mă întâlneam cu Pelé, îmi vorbea de golul pe care i l-am răpit", și-a amintit Banks peste ani. Parada secolului!
3 lire pe săptămână. 15, apoi 80!
În 1952, când a abandonat școala trimis de tată să muncească, puștiul din Sheffield nu-și imagina că va ajunge atât de sus. La 15 ani, încărca sacii cu cărbune, apoi a fost ucenic de zidar. În același timp, juca la o echipă de amatori, Millspaugh. Acolo a fost observat de un căutător de talente și chemat să dea teste la Chesterfield în 1953, în divizia a treia.
Primul salariu în fotbal: 3 lire sterline pe săptămână. A propulsat echipa de tineret a lui Chesterfield în finala FA Youth Cup, pierdută în fața unui Man. United condus de Bobby Charlton. Și tânărul înalt (1,85 m) și elastic a ajuns la Leicester, în iulie 1959, cumpărat cu 7.000 de lire. Salariul crescuse și el. 15 lire săptămânal. Peste alți opt ani, dezamăgit că promisiunea de a semna cu Liverpool fusese doar o iluzie, s-a transferat la Stoke pentru 50.000 de lire. Și 80 de lire pe săptămână banii lui.
1.000 de lire și un trenci de ploaie pentru titlu
Pe 30 iulie 1966, era cel mai fericit om. Cucerea "zeița de aur", era campion mondial cu naționala Angliei după o finală faimoasă. 4-2 în prelungiri împotriva Germaniei pe Wembley, cu acel gol al lui Hurst neconfirmat nici astăzi. A depășit mingea complet linia porții?
Încă o deziluzie. Pentru titlu, a fost recompensat cu 1.000 de lire și un trenci de ploaie, la fel ca toți coechipierii săi. În timp ce nemții primiseră doar pentru calificarea în ultimul act o mașină Volkswagen și echivalentul a 10.000 de lire.
Și-a pierdut ochiul drept
Șase ani mai târziu, o zi de coșmar. 22 octombrie 1972. Se întorcea de la tratament după o accidentare la umăr. La o depășire, a pierdut controlul volanului, s-a ciocnit cu mașina ce venea din sensul opus și s-a oprit în șanț, pe marginea șoselei. După accident, și-a pierdut vederea la ochiul drept. "Voi depăși și acest obstacol", spunea optimist pe patul spitalului. Dar fotbalul profesionist se încheiase pentru el. La 35 de ani.
Cancerul l-a măcinat
În 2015, i s-a depistat un cancer la rinichi. Și medicina doar i-a prelungit viața. Nu i-a salvat-o. Maladia a continuat să-i macine trupul...
În noaptea de luni spre marți, Gordon Banks s-a stins, la Stoke. Avea 81 de ani. Sufletul lui s-a ridicat la cer, ca un ultimul plonjon în legenda fotbalului. Însă acea paradă de pe Jalisco nu va fi uitată niciodată.
6 ani la rând a fost ales Gordon Banks cel mai bun portar al lumii (1966-1971)
3 trofee a cucerit goalkeeperul din Sheffield: Cupa Mondială (1966, cu naționala) și Cupa Ligii Angliei (1964, cu Leicester, și 1972, cu Stoke)
606meciuri a jucat Banks la principalele sale echipe: Leicester (356, între 1959 și 1967) și Stoke (250, între 1967 și 1973)
73 de selecții a adunat Banks pentru naționala Angliei (1963-1972); a jucat la două Mondiale (1966 și 1970) și la CE 1968
1970 a fost anul în care Gordon Banks a primit Ordinul Imperiului Britanic (OBE)
{{text}}