Echipa României a revenit în Grupa Mondială în 2014, după 15 ani de zbateri, iar acum atacă trofeul Fed Cup. Această perioadă a avut însă vârfurile și clipele ei de derută
Abia în 2018 a început să se vorbească mai apăsat în echipa României despre fazele cele mai înalte ale Cupei Fed. După victoriile consecutive cu Canada și Elveția, pe atunci în așteptarea tragerii la sorți pentru turul 1 al Grupei Mondiale, speranțele și aspirațiile înfloriseră frumos din solul încrederii.
Chiar și când au aflat că urma să întâlnească Cehia în februarie 2019, adică echipa cea mai bună a ultimului deceniu, româncele nu s-au panicat. Au luat înfruntarea de la Ostrava ca pe o provocare necesară în drumul spre mai sus. Și au reușit ceea ce totuși puțină lume credea că e posibil: să învingă un adversar atât de puternic chiar la el acasă, ceva ce în Grupa Mondială nu se mai petrecuse de 10 ani.
Ascensiunea tricoloră a pornit însă de acum 5 ani, din alt februarie, cel al lui 2014. Se încheia atunci o perioadă de 15 ani în care România stagnase în Grupa I a Zonei Europa/Africa și, pentru scurt timp, chiar coborâse în Grupa 2, în 2004-2005. Părea că e un coșmar fără sfârșit, dar atunci, în 2014, în fine s-au putut reuni cele mai bune jucătoare sub comanda Alinei Cercel-Tecșor, iar rezultatele au început să se vadă.
Drumul cel lung
Este ceea ce puncta și Irina Begu luni, pe aeroportul Henri Coandă, la întoarcerea din Cehia. "Am început acest drum în urmă cu cinci ani, la Budapesta, a fost un parcurs lung, dar a meritat...".
În Ungaria, au înregistrat 4 victorii, cu reprezentativa țării gazdă, cu Marea Britanie, Letonia și, cea decisivă pentru intrarea în playoff-ul Grupei Mondiale II, cu Ucraina. Au jucat atunci, timp de o săptămână, Simona Halep, Sorana Cîrstea, Irina Begu și Monica Niculescu. În aprilie, la București, după 4-1 cu Serbia, în aceeași componență, intrau în Grupa Mondială II.
2015 a adus alte două izbânzi, cu Spania, la Galați, și contra Canadei, în deplasare, la Montreal. Consecința? Revenirea în Grupa Mondială, la 23 de ani distanță. 7 succese la rând, care au adus însă emoții de tot felul. La Galați victoria a venit dramatic, în ultimul meci, cel de dublu, apoi, la Montreal, nu au putut răspunde convocării Halep și Niculescu. A fost înfruntarea în care au strălucit Alexandra Dulgheru și Andreea Mitu, prima reușind două victorii la simplu, cealaltă una.
Momentele de cădere și renaștere
În 2016, în Grupa Mondială, ciocnirile s-au înăsprit. Cehia și Germania acasă. Înfrângeri care au durut, dar care au apărut pe un fond de luptă. În timp, diverse accidentări, scăderi de formă sau alte priorități au făcut să fluctueze componența echipei, însă unele nume au apărut des, aproape constant în acești 5 ani.
2017 le-a adus pe tricolore pe muchie. Au pierdut cu Belgia, acasă, fără Simona, care venea după o accidentare la genunchi, dar au renăscut superb la Mamaia, în fața Marii Britanii, dar și în miezul unei controverse cu Ilie Năstase în centrul ei, care le-a unit și mai mult.
În 2018, au pornit cu un căpitan nou, Florin Segărceanu. Alina Cercel-Tecșor trecuse din anul anterior în rol de antrenor al echipei, iar duetul acesta a asigurat alte două victorii, dar și pe cea de-a treia, contra Cehiei, weekend-ul trecut. 5 ani în care s-au adunat 11 triumfuri și doar 4 înfrângeri.
9 jucătoare au fost chemate în echipă din 2014 încoace, lider fiind Begu, 12 nominalizări, urmată de Halep și Niculescu, 11, apoi Cîrstea, 9. Simona are cele mai multe victorii la simplu, 12, în timp ce la dublu se disting Monica și Irina, 6, respectiv 5 succese. Pentru fiecare dintre cele 9 însă, prezența sub tricolor a însemnat un capitol special, unic al carierei. Sorana și-a anunțat retragerea din echipă la finele anului trecut, dar pentru celelalte și cele care vor mai veni, drumul continuă. Până acum, doar în sus.
"Noi ne dorim să mergem și mai departe, să ne calificăm în finală, apoi să cucerim titlul, să aducem trofeul în România" Irina Begu
{{text}}