Ivan Hladik, 26 de ani, este gata să se remarce în tricoul lui Dinamo și se prezintă fanilor, de la calitățile fotbalistice până la detaliul că este priceput la a repara mașini și electronice.
Ivan Hladik a făcut deja vizita medicală pentru a intra în vigoare contractul pe doi ani și jumătate cu "câinii", părțile fiind înțelese de luni. Apărătorul slovac de 26 de ani a început astăzi antrenamentele sub comanda lui Mircea Rednic.
- Ivan, ce știai despre Dinamo înainte să semnezi contractul?
- Știam câte ceva despre campionatul românesc, auzisem de Dinamo, de Steaua, de rivalitatea dintre ele și cam atât. Acum, când vorbesc cu tine, deja cunosc mai multe. M-am informat, știu că Dinamo are 18 titluri de campioană, 13 sau 14 Cupe ale României, stai, 13 sunt exact! Este un club mare și la fel de mare este și onoarea pentru mine de a fi aici.
- Despre România aveai vreo idee până să ajungi la București?
- Știam că aici e capitala țării, apoi ce mi-au mai zis în ultimele zile diverși prieteni. Oricum, au fost chestii pozitive spuse despre țara voastră, de aceea am decis să vin.
- Adam Nemec, un conațional de-ai tăi, a evoluat cu succes pentru Dinamo. Ai vorbit și cu el?
- Nu ne cunoaștem personal, dar știu despre el că este la națională. Am citit că a jucat aici, că a dat goluri, că era apreciat. Și eu mi-aș dori să fiu la fel de apreciat la Dinamo ca el. Și-am mai vorbit cu un fotbalist care a fost la Brașov, Peter Majernik, el mi-a zis că e campionatul bun, că oamenii sunt OK, m-a sfătuit să vin.
"Vreau să învăț de la Rednic"
- Care sunt obiectivele tale în 2019?
- Îți dai seama că mai întâi vreau să prind echipa, să fiu titular. Știu că trebuie să muncesc mult, 120 la sută, fiindcă am venit acum, după ce echipa a făcut pregătirea de iarnă. Lotul e făcut, Dinamo a învins în acest start de sezon, n-o să iasă nimeni de bunăvoie ca să mă lase pe mine în locul lui. Eu o să mă antrenez din greu și-mi voi aștepta șansele.
- Despre Mircea Rednic ce știi?
- Că este un antrenor cu brand la nivel european. Am înțeles că dânsul a insistat, m-a vrut, sunt onorat și nu vreau decât să-l fac să aplaude această mutare. Nu ne cunoaștem, dar abia aștept să învăț de la dânsul, i-am citit și CV-ul.
- Când vei fi gata să joci?
- Într-o săptămână, cu siguranță. Am o mică jenă musculară, ceva rezolvabil în câteva zile.
- Cum ești tu pe teren? Presa de la tine din țară te-a caracterizat ușor metaforic: "Este turnul de control al defensivei, mătură tot în aer".
- (râde) Știu, cunosc asta. Sună frumos și măgulitor, corect? Punctul meu forte este jocul de cap, în plus nu mi-e teamă de absolut nimeni pe gazon. Sunt capabil și îmi plac contactele cu oamenii puternici, mă ajută să am încredere în mine și să transmit o stare pozitivă și colegilor.
- Ce voiai să devii când erai copil?
- Fac fotbal de vreo 20 de ani, aceasta a fost mereu prima opțiune pentru cariera mea. Dar cred că o dată, cândva, nu-mi aduc aminte exact vârsta, am vrut să mă fac polițist. (râde) Vezi, într-un fel, sunt un polițist, un gardian, în apărare. Trebuie să-mi protejez echipa.
- Știi că Dinamo a fost cândva clubul Poliției?
- Chiar am aflat asta, tot căutând pe internet. Bun și net-ul ăsta, afli imediat despre orice. Am citit că Dinamo era cu Poliția, iar Steaua cu Armata.
- Ai citit și despre derby-uri?
- Mai întrebi? Clar. Am văzut și poze, și video-uri, au cântârit enorm în decizia mea de a veni. Am văzut că se joacă pe stadionul național al țării, că tribunele sunt pline. Pff, de-abia aștept să vină o astfel de confruntare, mi-aș dori enorm să fiu pe teren.
- N-o să ai emoții?
- Ca fundaș, luptându-te cu cei mari, nu prea trebuie să ai emoții. În plus, am jucat la Spartak Trnava, o echipă iubită și cu mulți spectatori. Când a jucat în Europa League, au venit 18-20.000 de oameni.
Domnul Repară-Tot
- Cum ești în afara terenului?
- Îmi place să repar mașini și electronice.
- Serios?
- Da, mă pricep, cel puțin așa mi se spune. Am mâini îndemânatice. N-am făcut o școală anume, pur și simplu mă pricep. Sunt, cum se spune? (n.red caută pe google translate), meșter. Am urmat cursurile unei școli de management, dar, sincer, nu am fost un fan al școlii.
- Ca persoană cum ești?
- Mă însor la vară, mulțumesc de urări. Viitoarea soție cred că o să vină la București, să vedem cum va evolua situația. Sunt un băiat liniștit, de casă.
- Vezi că în București sunt multe femei frumoase!
- Bravo! Dar nu mă interesează. Acum, pe primul loc e cariera, iar timpul liber, dacă va fi, îl voi petrece cumva cu logodnica mea.
5 echipe din țara natală a bifat Hladik până să semneze cu "câinii": Senica, Banik Ruzina, Vrbove, Râmavska Sobota și Spartak Trnava
"Este un pas uriaș pentru cariera mea. Am 26 de ani, nu mai sunt un tânăr aspirant, trebuie să-mi construiesc un nume deosebit, cred că în România voi reuși. Aici, în România sunt mai multe șanse să mă remarc decât în Slovacia"
"Logic, sper ca prin evoluțiile mele să atrag privirile selecționerului Slovaciei, chiar dacă trebuie să mă lupt pe post cu Skriniar de la Inter Milano. Dar și aici mă ghidez după cariera lui Nemec, care a fost la lot venind de la Dinamo"
"Idolul copilăriei mele a fost Carles Puyol. Îmi plăcea cum intra, cât de dedicat era. N-am reușit niciodată să am răbdarea să îmi las părul atât de lung, dar îl apreciam cum "curenta" atacanții adverși, fără să facă fault"
"Am citit că porecla echipei este "câinii roșii". Inițial, văzând sigla, am crezut că sunt lupi, dar apoi m-am uitat mai bine, am văzut că sunt câini. Sună bine, red dogs"
"Cei de la club mi-au arătat poze cu suporterii, erau pe perete, am înțeles că sunt fanatici. De-abia aștept să-i văd la stadion, sper să mă ridic la nivelul așteptărilor lor"
Ivan Hladik
{{text}}