Răzvan Lucescu la 50 de ani: antrenorul român aflat în marș triumfal în Grecia cu PAOK Salonic s-a destăinuit, povestind episoade amuzante din tinerețe și ce-l frământă sau îl împlinește în prezent.
O casă așa cum oricine și-ar dori pentru el și familia sa. Un living uriaș, eficient compartimentat, unde stilul contemporan, practic, se îmbină cu art deco și clasic.
Muzica ușoară, în toate limbile, se aude de la un post de radio, un must heard pentru starea de zen a omului. "Animăluțele" de casă ale familiei, pufoase, lenevesc care pe unde pot, încă nu e ora de joacă.
Acesta este decorul oazei de liniște unde Răzvan Lucescu s-a retras pentru 24 de ore la mijlocul săptămânii, după derby-ul câștigat de PAOK Salonic cu Olympiacos, scor 3-1, care a stabilit încă o dată, probabil decisiv pentru economia clasamentului, că echipa lui este "the best of" Grecia, cu 9 puncte avans față de principala rivală cu 10 etape înainte de final.
Un marș triumfal pentru antrenorul care azi împlinește nici mai mult, nici mai puțin de 50 de ani! Lucescu junior, încoronat ca antrenorul român al anului 2018, a vorbit pentru Gazeta Sporturilor despre episoade din viața lui, detalii ce l-au marcat, și cum se simte acum când schimbă prefixul și are deja doi nepoți, o fetiță și-un băiețel, cum scrie la status-ul de la Whatsapp.
IDOL: "Aveam afișe cu Diego printre tablouri"
În afara imaginii tatălui, cu care a crescut mereu, Răzvan a mărturisit că a avut un idol. "Maradona! E o poveste. Tata avea un prieten foarte bun în Italia, Franco Janich, care a ajuns director la Napoli prin 1982, 1983. Și-așa am devenit suporter al lui Napoli, dar aprig!
Și-n vara lui 1984 a ajuns Diego la Napoli. A fost o zi fantastică atunci când am auzit. Aveam în cameră, printre tablouri, poze și afișe cu Maradona. L-am iubit, pot spune că a fost idolul meu. Am suferit enorm în 1990 când a pățit-o prima oară.
Mi s-a părut nedrept ceea ce i se întâmplă cu drogurile ca situație, că a ajuns astfel. Nu voiam să cred că el a făcut... M-a marcat profund modul cum mângâia el mingea.
Mi-a fost simpatic încă de la Campionatul Mondial din Spania din 1982, de la meciul cu Italia. Când a fost permanent lovit și-a avut reacția aceea de a-și lovi adversarul, ca un gest de frondă".
ATMOSFERĂ: Meciuri de pomină
A trăit muuulte, la toate nivelurile. "O să spuneți că e proaspăt, dar eu mă gândesc la atmosfera care am întâlnit-o pe stadion, pe Toumba, ultima dată cu Olympiacos. (își strânge pumnii)
Mi s-a părut cea mai tare! Uite, mă furnică pe piele când îți spun. Am mai trăit meciuri intense, dar ceea ce a fost acum, a fost ceva incredibil. Depășește orice. Au mai fost situațiile cu Rapid contra Hamburg și "naționala" pe Giulești la meciul cu Bosnia, dar sunt sub ceea ce a fost duminica trecută.
Îți vibra tot sufletul! Parcă era ceva inuman... O pasiune incredibilă. Mi-a rămas în minte acea vibrație".
MODEL: "Sunt atent la Guardiola"
Pe cine urmărește în prezent cel mai în vogă antrenor român? "Am avut multe personalități pe care le-am urmărit și le-am studiat. Acum, sunt atent la Guardiola. Îl simpatizez, îl apreciez. Caut să mă uit la toate meciurile. Când era la Barcelona, am fost o săptămână la antrenamentele lui, am cules multe idei de acolo. Îmi place filosofia lui de joc. Am văzut și filmele în care e el prezent, cel al campionatului trecut, cu City, înveți din orice, plus cel de la Barcelona. Și la el am auzit chestia asta, a singurătății antrenorului și a obsesiei pentru muncă".
Autocaracterizarea lui Răzvan Lucescu:
- La 20 de ani - "Băiat bun, bine, tot timpul am fost băiat bun, cu suflet bun. Și aș adăuga: un băiat bun care credea că știe multe și era foarte naiv. Și care avea enorm, enorm de mult de învățat. Adică, un fraier!"
- La 30 de ani - "Eram deja tată a doi copii, aveam o familie frumoasă și aș putea să spun că învățasem să fiu un pic mai responsabil. Eram deja preocupat de ce aș putea să fac mai departe. Am avut o carieră nu spectaculoasă, nu proastă, am avut mereu ceva de demonstrat. La 32 de ani am decis să renunț la fotbal și să-mi pregătesc viitorul, ori pe parte managerială, ori pe parte de antrenorat, alegând în cele din urmă să continuu a doua variantă"
- La 40 de ani - "Eram ambițios și luptător"
- La 50 de ani - "Sunt ambițios, luptător și echilibrat"
În Gazeta Sporturilor de luni puteți afla mai multe povești spuse de Răzvan Lucescu reporterului Eduard Apostol, într-un material special dedicat celei de-a 50-a aniversări a antrenorului român al anului 2018!
{{text}}