Săptămâna asta, protestele s-au ținut lanț.
Protestul copiilor. La Evaluarea Națională, împotriva experimentelor făcute pe elevi.
Protestul autostrăzilor. Un inedit strigăt de disperare, inițiat din nordul Moldovei pe 15, ora 15.00.
Și a fost și un protest sportiv. Cronologic, înaintea celorlalte.
Protestul împotriva fotbalului de mucava. Sau, mai bine zis, Bucuria Fotbaliștilor.
Academia lui Hagi a câștigat, a pierdut strategia făcută cu portofelul. De data asta.
Când a pierdut în fața celor cu bani, Gică Hagi a protestat. Când a câștigat, a protestat față de sistem. Pentru că știe din proprie experiență că bucuria nu va fi de lungă durată, că jocurile sunt făcute, nu pentru el.
În 2012, Viitorul bătea Săgeata Năvodari și promova în Liga 1, iar jucătorii îl stropeau pe Gică Hagi cu șampanie. Seara, la hotelul Iaki, Hagi dansa și a cânta cu echipa sa hitul „Eu vara nu dorm.” În 2019, pe 11 martie, o scenă asemănătoare are loc în vestiarul Viitorul, de data asta cu Ianis Hagi promotorul bucuriei dansante, după victoria împotriva FCSB.
Spunea Hagi în decembrie 2018, după ce FCSB bătea Viitorul cu jucătorii lui în echipă: „Am produs jucători foarte mulţi, dar nu mai pot să stau și să mă bată jucătorii pe care i-am crescut eu. (…) Stau doar aşa, să produc nişte jucători tineri și să o iau în fiecare zi de la capăt? Câţi neuroni să am şi eu!?”.
Ca un alergător care își vinde pantofii sport ca să mănânce și să participe la viitoarele alergări, unde ceilalți vor avea încălțări și el nu.
Au trecut câteva luni. Cu 4 jucători de la Viitorul pe teren, FCSB pierde pe Arena Națională. Avantajul cumpărării valorilor se transformă în dezavantaj, zice Ianis Hagi.
„Ne-am gândit că adversarii nu au nimic în plus față de noi. (…) O parte dintre ei au fost la noi la Academie, îi știam foarte bine.”
Protestul lui Gică Hagi, antrenor și patron, continuă și la bucurie. UEFA dezavantajează echipele românești, iar autoritățile din țară nu fac nimic pentru viitor.
”Dacă aș fi președintele României, aș investi în sport, școli și sănătate! Nu s-a renovat o școală. Cum o municipalitate să nu poate face un stadion nou, cu vestiare, noi, frumoasă?”.
Gică Hagi a protestat întotdeauna față de discriminările din fotbal, față de banii care nu ajung deloc la firul ierbii, față de lipsa unei strategii naționale pentru sport în general și fotbal în principal, pentru stadioane, pentru investiții.
Și ce dacă a protestat? Puțini dintre decidenți își bat capul cu asta. Pentru că în țara lui „merge și așa”, conducătorii instituțiilor nu aleg principii și strategii pe ani și ani de zile. Decidenții au mandate pe care nu le sacrifică pentru viitor, când ei nu vor mai fi în funcție.
De ce să facă proiecte pentru stadioane și infrastrucură, când există riscul ca să nu le poată inaugura. Să se bucure „dușmanul”?
„Dacă aș fi pentru o zi președinte, v-aș amaneta pe toți și nu m-ați prinde”. Un hit al anilor 2010, în perioada în care cei mulți erau sacrificați pentru bunăstarea celor puțini.
Pe muzica lui nu mai dansează nimeni.
- Cristian Coman, jurnalist cu 25 de ani experiență în presă, la Pro TV, Realitatea TV, Antena 1 şi TVR 1, acum senior editor la Libertatea, scrie și pentru Gazetă.
{{text}}