Mircea Lucescu povestește cum a învins de două ori Suedia pe banca României în campania Euro '84, 2-0 la București și 1-0 la Stockholm. Tehnicianul dezvăluie secretele succesului repurtat și cu Turcia la Stockholm în Liga Națiunilor, scor 3-2.
- România va debuta în preliminariile pentru Euro 2020 în Suedia sâmbătă, de la ora 19:00, meci transmis de Protv și liveTEXT pe GSP.RO.
- Domnule Lucescu, ați cam citit mereu naționala Suediei. Rememorăm întâi dubla cu nordicii din calificările pentru Euro '84?
- Sunt amintiri plăcute din mai multe motive. Întâi, fiindcă e vorba despre niște preliminarii încheiate cu succes într-o grupă infernală, care conținea inclusiv Italia, campioana mondială en-titre. Iar Suedia, căreia noi i-am administrat atunci singurele înfrângeri din campanie, a bătut la rândul ei Italia de două ori! Am fost să-i văd la un amical cu Norvegia, la Oslo, unde am locuit în subsolul ambasadei și a trebuit să stau o săptămână, fiindcă așa erau conexiunile aeriene directe către țară. Nu știam nimic despre ei și m-am deghizat la un antrenament al lor ca să-i pot spiona. M-am îmbrăcat și aranjat de așa natură încât să nu fiu recunoscut. Aveau trupă excelentă și atunci, cu Corneliusson, Hysen, Stromberg, Ravelli.
„Am construit grupul cu băieți de la Corvinul și Craiova”
- Cum ați pregătit meciul de la București?
- Am făcut pregătire centralizată la Snagov, am luat și două amicale cu echipe de club, Slask și Buducnost, fiindcă aveam nevoie să le dau experiență internațională în special băieților de la Hunedoara, care trebuia să obțină confirmarea valorii lor în dispute cu adversari externi. Am construit grupul cu jucători de la Craiova și Corvinul, ceea ce nu prea a convenit celor de la Steaua și Dinamo. Am căutat să fixez partida cu Suedia înaintea disputelor din cupele europene pentru ca toți să fie proaspeți, să nu avem surprize cu accidentări.
- E campania pe care ați pornit-o ca antrenor plin al naționalei, nu? Până atunci lucraserăți în paralel la lot, și la Hunedoara.
- Exact. Iar victoria cu Suedia a schimbat gândirea multora, a dat un tonus excelent și Craiovei în startul faimoasei sale campanii în Cupa UEFA. Apoi, să nu uităm că golurile au venit de la Ando, după un corner, și Klein, din foarfecă, adică doi tineri promovați de la Hunedoara, ceea ce a certificat alegerile mele. L-am recâștigat în acea perioadă și pe Cămătaru, pe care l-am adus la amicalul cu Danemarca dinaintea jocului cu Suedia. Era contestat și inhibat permanent de grupul de jurnaliști de la „Săptămâna”, cu Eugen Barbu și Fănuș Neagu, care nu-l scoteau din "cămilă" și alte caracterizări de acest gen.
„Îi dictam lui Nelly analize pentru meciul cu Suedia”
- Iar Cami vă va răsplăti apoi pe vechiul „Rasunda” cu acel gol faimos care a adus victoria de la Stockholm!
- I-am surprins prin așezare, organizare și construcție foarte bună între fundași. Am jucat acolo cu trei apărători centrali, pe Ștefănescu îl eliberam pentru pasă lungă pe Cămătaru, care trebuia să facă deviere spre Balaci și apoi dezvoltarea ofensivă în funcție de joc. De altfel, așa am și dat golul victoriei, creându-le însă permanent mari probleme exact prin aceste strategii. Mi-aduc aminte că am lucrat enorm la pregătirea acelei întâlniri, o luam pe nevastă-mea cu mine, pe Nelly, când mergeam prin țară la meciuri sau la jucători, iar în timp ce eu conduceam îi și dictam ca să scrie diferite analize. A contat mult și stagiul de pregătire urmat înainte în Germania.
- De ce n-ați vrut să pregătiți partida în țară?
- Pierduserăm acasă cu Cehoslovacia, 0-1, toată lumea era agitată, atmosfera devenise aproape irespirabilă și am încercat să-i scot pe fotbaliști din acel cadru stresant. Am făcut și câteva amicale cu formații de amatori mai mult pentru a crea bună dispoziție în lot, iar băieții au răspuns formidabil la program. Efectul s-a văzut apoi la Stockholm, unde am mizat pe controlul jocului, pe pase, pe ruperi de ritm, pe evitarea luptei corp la corp.
- Peste ani, ați repetat isprava în Suedia, unde ați învins anul trecut și cu naționala Turciei, 3-2 în Liga Națiunilor.
- Am gândit meciul cam la fel cum făcusem cu România: să nu le dăm mingea, să ocolim contrele directe, să fim inteligenți, fiindcă nu-i puteam depăși pe parte fizică. Alergau cu cinci, șase kilometri în plus pe teren față de adversar! I-am văzut pe suedezi și la Mondiale, au ieșit abia în „sferturi”, eliminați de Anglia, iar după turneul final n-au schimbat nimic. În schimb, eu am mers la Stockholm cu o echipă în transformare, cu tineri pe care i-am adus către aceleași idealuri și cu același fel de a gândi, promovându-i la lot chiar dacă unii poate nu prea jucau la cluburi.
{{text}}