Se zice că e foarte importantă părerea pe care o ai despre tine, dar e mult mai important ceea ce cred alții despre tine. Și mult mai adevărat, în cele din urmă. În ziua când au pornit la drum preliminariile pentru Euro.
”Gazzetta dello Sport” a realizat un soi de analiză a grupelor și a acordat fiecărei țări participante șanse, în procente, la calificare. Pe noi ne-au pus pe locul 4, după Spania, după Suedia, dar și după Norvegia.
După două meciuri, un eșec care contează și un succes care nu impresionează pe nimeni, pesemne că începem să ne dăm seama că noi despre noi avem o părere cam bună, în vreme ce alții ne judecă plecând de la o doză mai mare de realism decât suntem noi în stare să susținem.
Că Spania e favorita, nu miră pe nimeni, că Suedia e adversarul nostru pentru locul doi probabil că știam, că Suedia e peste noi ca valoare, în mod normal ne-am dat seama sâmbătă.
Mai nou am aflat că și Norvegia trebuie luată în calcule, după cele întâmplate la Oslo marți. Iar după cum a jucat Feroe la Cluj, cred că trebuie deja să ne gândim că vom avea un meci tare greu la ei acasă.
Și iată cum, după doar două etape, am redevenit ”naționala” de calcule din ultimii ani. Am pierdut în Suedia, deci musai trebuie să-i batem la București. Suedezii au făcut egal la Oslo, deci bine ar fi ca noi să câștigăm acolo și apoi să-i batem și pe norvegieni la București.
Cu Spania, poate scoatem ceva în noiembrie, pe ”Metropolitano”, când ei în mod normal vor fi cu sacii în căruță. Și, cine știe, poate mai face Feroe vreo surpriză cu una din nordice, să ne ajute un pic.
Să nu uităm să aruncăm un ochi și la grupa sârbilor, aplaudând egalul lor de pe terenul campioanei europene Portugalia, poate cine știe, ni se deschide ușa unui play-off salvator al Ligii Națiunilor.
La calcule suntem buni, cuvântul ”poate” apare cam des, mi-e teamă însă că toate calculele noastre se lovesc de zidul unei realități care nu ne avantajează.
Vă propun un exercițiu de imaginație, pe care l-am mai făcut prin emisiuni! Luați lotul Suediei și comparați-l cu al nostru! Luați cluburile de unde vin ei și comparați-le cu cele de unde vin ai noștri! Luați greutatea pe care o au ei în acele echipe și comparați-o cu a noastră!
Plecând de aici, poate că e bine să ne reconsiderăm părerea pe care o avem despre noi. Dacă tot suntem la comparații, repetați pașii de mai sus cu loturile celor două țări din 1994, la acea confruntare directă de la San Francisco, care cred că va rămâne rana cea mai dureroasă din istoria fotbalului nostru.
Când o să conștientizăm că acea generație nu mai există, eventual vom putea înțelege și ieșirea nervoasă a lui Cosmin Contra, care, poate, are aceeași părere, dar nu are cum s-o spună deschis. De la acceptarea realității pe care o parcurgem poate începe lupta noastră pentru calificare.
A tuturor, a lor, cei ce vor fi chemați la lot, a selecționerului în funcție și a celorlalte milioane de selecționeri, care vor același lucru. Să fim și noi la Europeanul ce va fi la noi.
Două vorbe despre Răzvan Marin și al său viitor transfer la Ajax. Care se va face, chit că el evită subiectul. De fapt, nu două cuvinte, ci doar unul: bravo! E consecința logică a unei seriozități pe care a arătat-o el, dar și a unor calcule pe care le-a făcut familia lui.
E un pas firesc pentru el, unul înainte, nici prea mare, dar nici prea mic. Unul care poate fi doar cel pregătitor pentru marele salt.
Ajax e o trambulină către fotbalul uriaș, iar fotbalul nostru, așa beteag cum e, are nevoie ca cineva să pătrundă acolo, între cei puternici. Să deschidă ușa și, eventual, s-o lase întredeschisă, poate mai urmează și alții.
{{text}}