CFR a pierdut în Ghencea. Liga 1 a luat foc!

Liderul pierde în Ghencea şi campionatul ia foc. Meciul a fost uluitor de frumos, Steaua a fost mai bună, dar Clujul a avut un penalty incredibil de clar, neacordat de Tudor! Portarul canadian Hischfeld şi-a băgat mingea în poartă ca la baschet, spre disperarea coechipierilor

Răzbunarea soldatului izgonit

Capital. Sau Capitala? Nici una, nici alta. Un meci apăsător, plin de implicaţii, dar nu capital. Şi nu era Capitala împotriva Provinciei. O foarte bună echipă din Bucureşti întîlnea o echipă tot foarte bună din Cluj. Punct, trebuie să ieşim din logica asta strîmtă a geografiei resentimentare! Fiindcă pierdem fotbalul. Şi e păcat.

Meciul începe abrupt, doar la pension se mai tatonează. E minutul 5, iar Trică iese la rampă. Îl lansează pe Dubarbier în careu, acesta şutează, mingea muşcă bara din stînga lui Zapata şi ajunge la părintele fazei. Şut sec, de soldat izgonit cîndva din cazarma unde mînca o pîine. Se face 1-0 pentru CFR şi vîntul pare mai rece în tribunele care aşteaptă. Steaua ştie să se ridice. Ripostează imediat prin şutul lui Ovidiu Petre (7), după o cursă cu obstacole a lui Golanski.

Echipă contra salariaţi
Andone îi pretinde lui Trică mai multă concentrare, iar lui Semedo mai mult tupeu în faţa lui Emeghara, balamaua care scîrţîie din apărarea bucureştenilor. Echipele se strîng şi se desfac ca nişte arcuri cu suflet, Mendoza a făcut schimb de locuri cu Dayro Moreno, care prinde un şut sănătos, insuficient însă pentru portarul canadian al Clujului. E nevoie de ceva, de o rupere de ritm. Şi vine, numai că elementul surpriză poartă mănuşi şi se numeşte Hirschfeld. El îşi bagă mingea în poartă după un corner, schimbînd scenariul meciului.

Lăcătuş înţelege că poate cîştiga forţînd, pentru că portughezii lui Ando veneau totuşi după o partidă de Cupă de 120 de minute. Ca de obicei, fotbalul îi răsplăteşte pe cei generoşi, iar Dayro Moreno face 2-1 cu o lovitură de cap, din nou după un corner. Lusitanii&Trică au cîteva momente de frustrare, apoi încearcă să refacă terenul pierdut. Tudor le refuză un penalty, Zapata refuză să fie învins. Liderul refuză să creadă în înfrîngere. Mai multe refuzuri şi un adevăr simplu. Lăcătuş şi băieţii lui au fost o echipă, ceilalţi nişte tipi foarte bine plătiţi.