După șase goluri încasate în două meciuri cu FCSB se nasc niște întrebări pe care fanii Craiovei trebuie să le pună conducerii: dacă dăm perdeaua de sesizări către comisii, de răspunsuri pe facebook date lui Duckadam, ce găsim în magazie, Grande?
Cu Bic și cu Drăghici vreți să luați campionatul? Cu Fortes, acest Bokila alb-albastru? Cu cea mai rudimentară pereche de stoperi din Liga 1, Thiago și Acka, doi jucători care se dau la o parte când Pigliacelli are mingea de frică să nu-i treacă italianului prin minte să le-o dea lor?
Papură, Costeșin, Marcel „negustorul de tablouri” Popescu, ce ați pus în loc după ce ați vândut tot ce abia scosese capul? Campioană low-cost nu există, Unirea Urziceni e un fenomen greu de repetat. Azi, cel mai bun lucru pe care îl are CSU este perechea Cicâldău-Mateiu. În jurul lor se poate construi, la propriu, pentru că sunt chiar în centru.
FCSB a fost răsplătită pentru riscurile asumate. Pentru că la 2-2 Teja l-a tras pe Tănase mijlocaș central pentru a avea doi atacanți centrali și trei din cei patru mijlocași, cu profil ofensiv. Din „războiul” Hora vs. Gnohere suferă adversarul. Doi golgheteri ajunși la 30 de ani pentru care Teja se poate gândi chiar să schimbe sistemul. Pe marile bulevarde Bancu și Donkor și-a desenat Steaua traseele. Trei goluri venite de acolo, pentru că îl pun și pe al lui Benzar, anulat la cererea celor de la Dudelange care simt că mai au o șansă dacă iese CFR campioană.
Și mi-a plăcut Cristea. Și mi-a plăcut Morais, și mi-a plăcut Teja care a riscat, a fost viu, în timp ce, din nou, Mangia a părut un laptop cu ecranul înghețat. Dar cel mai mult mi-a plăcut atitudinea. Gata de luptă, cu cuțitul între dinți. Ambele echipe. Dincolo de războaie și hârțoage, când stadionul este plin știi că s-a jucat Steaua - Universitatea.
{{text}}