kiruj, pare că altoiul cu DP a prins mai repede decât ne-am fi aşteptat.«»
Speram ca jucătorii să elibereze din inerţie măcar pentru 10 minute frâna de mână trasă ferm de Bursuc. Nimic de zis, scopul a fost atins, nu ne-am ales doar cu un punct în clasament, ci am privat şi oltenii de două puncte. Totuşi, se putea mai mult, nu?
kiruj: un meci în care unii, gazdele, au vrut, dar n-au putut, alții, poate ar fi putut mai mult, dar nu prea au vrut... Nu era greu de ghicit intenția lui DP, care juca la egal în multe meciuri și în playofful trecut, în condițiile în care avantajul nostru era mult mai mic.
Începem în formula clasică, Bordeianu îl convinge pe DP că merită să fie titularizat în detrimentul lui Hoban la închidere, iar Bud îl suplinește foarte bine pe Țucu. Jucăm în 4-1-4-1, Bordeianu mătură în fața apărării, Deac și Djokovici sunt distribuiți în rolul de inter (dreapta respectiv stânga), iar Păun și Billel sunt pe margini, cu sarcini clare în apărare, iar Bud e vârful clasic.
În prima repriză vedem un meci de uzură, de mare angajament, cu două apărări bine puse la punct (în cazul nostru nicio surpriză, la gazde, în schimb, surprinde această stabilitate...). Pressingul nostru e mai degrabă unul de preîntâmpinare (sau încetinire), inițial Păun, Bud și Omranii participă la aceste „acțiuni”, apoi se revine la varianta brevetată anul trecut de DP: urcă cei doi interi (cu precădere Djokovici) lângă Cristi pentru a-i încurca pe fundașii gazdelor.
Repriza se încheie cu marea ocazie a lui Bud, care a reușit să prelungească (sau să devieze) cu capul aproape toate mingile înalte, ducând o luptă permanentă cu fundașii adverși. Cred că nici DP nu s-a gândit că „nepregătitul” Cristi va interpreta fără greșeală rolul specific ce-i revine în strategia de bază a lui („lungă și pe-a doua”), motiv pentru care fostul nostru golgeter (și campion în ediția 2009-2010) a intrat în mod cert în grațiile prețențiosului Bursuc... În partea a doua s-a întâmplat un lucru destul de rar văzut în meciurile de anul trecut: cu trecerea timpului am început să presăm mai mult, gazdele – spre lauda lor - au mai tras și ei cât au putut, dar era foarte evidentă oboseala care i-a cuprins după minutul 60.
Spre final, puteam lovi de câteva ori, dar DP nu a riscat, am atacat doar cât ne-au „obligat” gazdele. Un egal previzibil, care poate fi chiar foarte prețios, cu condiția – obligatorie - să nu pierdem nici meciul următor. HAI CFR!!!
{{text}}