Dragi colegi de breaslă, drag public, Nu e nimic amuzant în știrea că Victoraș Iacob a anunțat în direct la Radio Sport 1 preluarea iminentă a postului de “antrenor-manager” la FC Barcelona.
Și, cu riscul de a părea ipocrit, nu este nici măcar o știre intervenția în direct a unui om – fie el fost fotbalist important – frământat de gânduri și tulburat de sechelele fotbalului.
Aseară târziu, după ce am văzut înfricoșătoarea amploare pe care o ia declarația halucinantă a fostului atacant de la Steaua, i-am scris uneia dintre surorile lui, întrebând-o ce se întâmplă cu fratele ei.
Nu văzuse emisiunea, dar a fost afectată de numeroasele știri apărute deja în online.
Mi-a spus că situația lui Victoraș e o” problemă personală” a familiei Iacob și că roagă jurnaliștii să trateze chestiunea cu discreție și decență.
Adică, să nu îl mai contacteze în emisiuni, profitând de momentul delicat în care se află.
Dragi colegi, există în meseria asta o limită fină până la care putem merge cu subiectele. Da, știu, într-o zi de sâmbătă, în care traficul siteurilor e slab, o asemenea declarație poate salva ziua. În media de azi, presiunea cifrelor e uriașă, iar publicul consumă tot mai multe bizarerii.
Dar nu totul în jurnalism se rezumă la curbele verzi ascendente din graficele de trafic.
Când un fost fotbalist se filmează noaptea vorbind singur niște lucruri de neînțeles, când anunță în direct că nu are o relație cu Simona Halep, când rătăcește prin București pe bicicletă cu privirea pierdută, e evident că omul acela are nevoie de ajutor specializat, nu de încurajări de a intra în direct la emisiuni.
În 2012, Iacob – un fotbalist civilizat, cu un discurs mereu decent – declara:
“În România, pregătirea psihică nu există, iar după ce îţi termini cariera, trebuie să te duci într-un centru de reabilitare vreo doi ani, să-ţi revii psihic”.
Ce semnal serios care a trecut ignorat. Dragi colegi, stimat public, Haideți să lăsăm familia Iacob să rezolve singură această problemă fără să o blamăm că nu are grijă de fostul fotbalist. Și să nu mai râdem de Victoraș Iacob, chemându-l în direct în emisiuni pentru a distribui apoi bombe de presă.
În acest moment, mai sunt două personalități din fotbalul românesc afectate mai mult sau mai puțin de mușcătura crudă pe care bătrânețea o aplică uneori cu poftă în mintea oamenilor.
Ei sunt în continuare sunați în direct de producătorii emisiunilor TV. Chemându-i să încurce ani, oameni, cluburi, să nu-și aducă aminte lucruri pe care le știau și cu ochii închiși până acum câțiva ani, îi expunem unor momente stânjenitoare pentru toată lumea.
În final, vă rog să nu interpretați aceste rânduri ca pe o lecție de jurnalism scrisă pe un ton superior. Și eu am comis greșeli și încă le mai fac, însă încerc să învăț din ele.
E doar o rugăminte sinceră la decență și discreție în goana noastră insensibilă după audiență.
{{text}}