Aventurile românești ale lui Selim Benachour, care a jucat cu Ronaldinho pe post la PSG și a antrenat 8 luni în liga a 3-a, la Suceava: de la deplasări chinuitoare la povești cu "Dințosul" sau Nicolas Anelka.
de Răzvan Luțac şi Dănuț Chidoveţ (Suceava)
În 8 luni în România, și-a dat seama că nu e chiar OK să vii cu mașina de la Suceava la București, că o tactică pregătită pentru un meci în nordul Moldovei poate fi un chix dacă terenul e arabil, că o carieră de antrenor începută în "C" e complet diferită de perioada fotbalului profesionist.
De o săptămână, Selim Benachour, 37 de ani, fost jucător la PSG, Malaga sau naționala Tunisiei, a părăsit România, însă cel mai surprinzător nume apărut în fotbalul nostru în acest sezon va rămâne cu multe imagini din prima sa aventură ca tehnician.
- Selim, nu pot începe cu altă întrebare. De ce liga a 3-a, România?
- M-au chemat astă-vară și am stat vreo 4 zile. Da, recunosc, mi-a fost puțin frică. Auzi, liga a treia din România... Dar am vizitat totul prin Suceava și am rămas aici, am spus că pot rămâne un an de zile. De ce România, și nu liga a 3-a sau a 4-a din Franța? Pentru că am licență UEFA A. Cu UEFA A, în Franța nu poți antrena nici măcar în liga a 5-a. În România poți și-n "B"!
- Nu ți-a fost probabil ușor.
- Puțin greu la început, pentru că am stat la profesioniști toată viața și am dat de amatori. Am încercat totuși să mă adaptez, liga a 3-a din România nefiind luxul de pe lume.
- Plusuri, minusuri?
- Mi-a plăcut de jucători că erau foarte ascultători, îmi puneau o mulțime de întrebări. Dar le lipseau atitudinea de profesioniști, odihna, alimentația, să mănânce bine... OK, poate eram eu prea exigent, ca fost profesionist.
- Fentau cu un fast food?
- Uite, sincer, nu i-am văzut niciodată să mănânce fast food, dar nu știu ce făceau ei în privat. La hotel le alegeam eu, personal, meniul. La fel, aveau și oră de culcare stabilită de mine.
"Mergeam la București doar cu avionul"
- Cum ți s-au părut condițiile?
- Eu, la Suceava, am avut condiții bune. Și terenul se prezenta bine. Dar când plecam în deplasare... Groaznic! E imposibil să joci în pase pe unele terenuri. Am fost la Darabani și a fost un dezastru, mi-am schimbat stilul pe parcurs. A trebuit să jucăm doar cu mingi lungi. Bine, eu vorbesc acum de liga a 3-a, dar probleme sunt și în prima. Am fost la meciuri la Iași, am văzut cum jucau și ei. Practic, e cu totul alt fotbal față de cel jucat pe un teren bun. E altă viteză, mingea o ia altfel...
- Despărțirea a părut foarte bruscă.
- Da, nu vreau să dezvolt mult subiectul. Ne-am întâlnit, a fost o decizie unilaterală, am stabilit că așa e mai bine pentru toată lumea.
- Te-a tras înapoi partea cu infrastructura? Chiar și rutieră, Suceava nu e foarte bine legată...
- Sincer, eu am mers peste tot cu avionul! Și la București, unde mai vedeam câte un meci, mai luam masa în oraș. Dar, uite, am fost cu Mihai Guriță cu mașina până acolo. Și mi-a luat vreo 5 ore și jumătate, 6. Mult, foarte mult!
"Ieșeam din casă mascat"
- Ce faci acum?
- Nu m-am hotărât.
- Cu PSG cum ești? Am înțeles că ai loc rezervat în lojă.
- Am rămas în relații bune cu PSG. Chiar am vorbit cu președintele Nasser Al-Khelaifi și când au deschis o academie în Tunisia. Din păcate, nu cred că ar veni în România, pentru că au suficienți copii în zona respectivă. Doar în Franța sunt o grămadă. Când m-am apucat de fotbal, s-a făcut o selecție de unde am rămas 30 de tineri. Din 300! Doar 10% am trecut mai departe.
- De ce ai schimbat Franța cu Tunisia?
- Am ales Franța la început. Și la națională, în special la U17, am avut supercolegi. Îți spun doar două nume. Djibril Cisse și Philippe Mexes. Apoi, după 20 de ani, am ales Tunisia. Din două motive: părinții și ceea ce înseamnă fotbalul pentru tunisieni.
- Cu succes. Ai câștigat un trofeu continental.
- Când am luat Cupa Africii pe Națiuni pe teren propriu, prima și singura dată, în 2004, țara s-a blocat. Tunis, capitala, s-a închis în ziua respectivă. 3 milioane de oameni care n-au mai făcut nimic altceva. Și-apoi a început parada. Ne chema toată lumea, de la președinte la primar. N-am mai putut, vreo 5 ani de zile, să ies afară din casă. Îmi puneam ochelari de soare pe ochi și îmi acopeream capul ca să pot ieși pe stradă. Mergeam la masă cu părinții și nu ne lăsau să plătim. Incredibil!
"Nu faceți ca mine!"
- Totuși, ca un star, ai plecat în Rusia, la Rubin Kazan.
- Să știi... După PSG m-am dus în Portugalia, la Guimaraes, unde am făcut un sezon senzațional. Am dat peste 10 goluri și pase de gol. Însă m-am bazat pe impresarul meu de la acea dată, Jorge Mendes, cel care-l reprezintă și pe CR7. Aveam oferte... în fine, de 3 dintre ele am auzit și eu, Sevilla, Sporting, Stuttgart. El m-a sfătuit să merg la Rubin Kazan. Nu era cine știe ce atunci, abia începea ascensiunea. De-acolo am luat-o în jos. Am ajuns și în Qatar.
- E un trend acum și-n România, se pleacă la greu în zonele arabe de la vârste fragede.
- Ceea ce nu e bine! Nu e normal. Dacă joci bine în România și ești tânăr, poți merge în campionate bune din Vest. O să ai timp să câștigi bani. Du-te la 29, 30, OK. Stați aici, stați în Europa! Nu faceți greșeala mea! Eu m-am bazat pe impresar. Pentru că el avea jucători buni, dar și unii ca mine, în creștere. El lua bani de peste tot și la revedere! N-am reușit să revin.
- OK, îi încurajezi să rămână aici, ai zis că ai văzut și meciuri de Liga 1 din România...
- Da. Dar să știi că n-am rămas deloc impresionat. Și îți spun de ce. Pentru că multe echipe din România iau jucători de liga a 3-a din Franța. Ei joacă și au succes aici. Și sunt multe, multe exemple. După mine, Liga 1 din România e cam la capătul ligii secunde din Franța.
- Totuși, îi încurajezi pe români să rămână aici și nu să plece în zona arabă.
- Da, pentru că sunt și părți bune. Îmi place Viitorul, îmi place și Craiova. Sfatul pentru România: faceți mai mulți ce a făcut Gheorghe Hagi! Cheltuiți banii pe formarea tinerilor și veți avea succes
"Programul meu la Suceava era simplu: vedeam o mulțime de meciuri din România, stăteam între 10-13 la stadion, luam prânzul, apoi după-amiază tot la stadion și seara meciuri, încercam să mă păstrez profesionist"
Selim Benachour, fost antrenor Suceava"Știu că am jucat împotriva celor de la FC Național în România, dar nu mai țin minte prea multe, doar că era Walter Zenga antrenor la voi"
Selim Benachour, fost antrenor Suceava"În acest moment, Mbappe trebuie să rămână concentrat, pentru că toată lumea vorbește despre el. Îmi place că încă stă cu părinții, e un lucru bun"
Selim Benachour, fost antrenor Suceava
"Era greu de observat printre atâtea staruri"
Selim Benachour a jucat la PSG și cu un actual fotbalist al FCSB-ului, Filipe Teixeira. Spune că au rămas prieteni, că l-a vizitat în Capitală, însă "era foarte greu, atunci, să-l remarci pe Filipe. Nici măcar la antrenamente. Cu atâtea staruri lângă tine, îți dădeai seama de el că e bun, dar nu îți sărea în ochi", povestește Selim.
44 de selecțiiși 2 goluri are Benachour pentru naționala Tunisiei, pe care a reprezentat-o la 5 turnee finale, dintre care unul de CM (2002)
"Dacă Ronaldinho era serios, nu-l puteam compara nici măcar cu Messi"
CUM ÎȘI DESCRIE COLEGII AJUNȘI STARURI MONDIALE
- Ronaldinho
"Am jucat 2 ani împreună. Era perfect. Tehnic, puternic. Tot. În meciuri îl vedeați toți, dar ce făcea la antrenamente ne lăsa mască. Dădea goluri și de pe Lună! Tot așa, în pregătire, îi plăcea să facă pereche cu mine. Eram amândoi tehnici. Doar că-n meci evoluam pe aceeași poziție. Pentru mine, el e lângă Messi și Cristiano. E o rușine că a luat un singur Balon de Aur. El ar fi trebuit să ia 7, 8, 9 la rând! El nu a fost serios, bea mult, pierdea nopțile. Dacă era serios, sunt sigur că nu putea fi comparat cu nimeni, nici măcar cu Messi. Era brazilian, e-n sângele lor să petreacă".
- Nicolas Anelka
"E prietenul meu apropiat. El era starul, Ronaldinho abia venise. Mie îmi plăcea că spunea mereu lucrurilor pe nume, dar în Franța l-au criticat pentru asta. Era foarte direct. Lumea fotbalului îl iubește, deși opinia publică l-a omorât"
- Mauricio Pochettino
"Era un fundaș care te lua pe sus. Era liderul nostru, căpitanul nostru. Vorbea mult încă de atunci, așa că nu sunt surprins că e unul dintre cei mai buni 10-15 antrenori din lume în acest moment"
- Jay Jay Okocha
"Avea un picior imens, uite-atât (îl arată), și driblingul lui special pe care-l încercam toți la antrenamente, dar nu ne ieșea niciodată. Fundașii știau ce urma să facă, dar se mișca atât de repede că n-aveai șanse"
{{text}}