Paulo Vinicius, șeful celei mai bune defensive a campionatului, are cifre incredibile în Liga 1 pentru un fundaș: 6 goluri, 2 assisturi și doar 6 galbene în 61 de meciuri.
La aproape 35 de ani, pe care îi va împlini în august, Paulo Vincius este printre cei mai buni fundași centrali din Liga 1. A semnat recent prelungirea cu încă un sezon, până în vara lui 2020, cu CFR, unde a câștigat deja un titlu de campion în 2018, dar crede că „la cum mă simt, aș mai putea juca încă doi ani cel puțin și după ce termin contractul”.
Recunoaște că duce dorul Braziliei și al orășelului natal, Cuiaba: „Mereu abia aștept să mă întorc acolo unde mă așteaptă părinții, prietenii”.
Vezi AICI clasamentul din play-off
- Paulo, știai ceva despre România când ai ajuns la CFR?
- Aș minți să spun că da. Dar auzisem de fotbalul românesc, știam că e unul de calitate, au fost atâția jucători români importanți la cluburi mari de-a lungul timpului. Eu jucam în Cipru, la Apollon Limassol, unde câștigasem cupa când m-a sunat agentul să îmi spună că am o ofertă de la CFR. Mi s-a părut o oportunitate și nu regret. Am cucerit aici primul meu titlu de campion cu CFR, anul trecut, iar acum suntem aproape de a repeta asta. În plus, avusesem deja de-a face cu CFR.
- Când asta?
- În 2012, în meciurile din grupele Ligii Campionilor, când eu eram la Sporting Braga. Aveau echipă bună și atunci, ne-au bătut cu 2-0 la noi și cu 3-1 la Cluj. Îți dai seama, Camora juca atunci la ei! Iar după 5 ani am devenit colegi.
- Ai jucat foarte mult în Portugalia, 9 ani, cum a fost acomodarea cu fotbalul din România?
- N-a fost greu, pentru că fotbalul nu este chiar așa de diferit. Până la urmă, și acolo, și aici se pune bază pe tehnică, pe disciplină tactică. Poate că acolo e un plus de fantezie. Dar aici am găsit un fotbal de calitate, oameni OK, m-am acomodat ușor. Cel mai greu a fost altceva. Să mă obișnuiesc cu iarna, cu frigul, cu zăpada. A fost chiar un șoc la început. Acum e mai bine, m-am obișnuit și cu asta.
„Eram atacant în copilărie”
- Cum ai început fotbalul în Brazilia?
- Normal, ca orice puști care vede că în jurul lui se joacă numai fotbal. Mai întâi în cartier, apoi m-a dus tata la un club din oraș. Jucase și el, atacant, dar la echipe mici. Și eu am început atacant, îmi plăcea să dau goluri, doar sunt brazilian. Dar pe la 15 ani, crescusem mult, eram mai mare printre colegi și antrenorul meu m-a pus să joc fundaș central. Nu prea mi-a plăcut. Cum să joc așa departe de poarta adversă, cum mai dau eu gol, mă gândeam. Am rămas însă fundaș central și uite că mai reușesc să dau și goluri.
- Te mai gândești la ratarea cu FCSB, bara aceea din finalul primei reprize?
- Nu-mi mai aminti! Mor de ciudă, am fost așa de aproape! Și când mă gândesc că la antrenamente, când exersam genul ăsta de faze, marcam mai mereu. N-a fost să fie atunci. Nici dacă marcam și câștigam nu eram deja campioni, dar ce bine era să fi pus șase puncte între noi și FCSB!
- Sunteți totuși favoriți.
- Așa spune clasamentul acum. Dar mai sunt cinci runde, jucăm cu cele mai bune echipe din România, nu e nimic clar. Trebuie să rămânem concentrați, atenți. E greu, suntem campioni, toți vor să ne bată, e o chestie de orgoliu și nu avem voie să ne relaxăm.
„Țucudean mi-a fost cel mai greu adversar”
- Care e secretul, de ai luat doar două galbene, deși ești fundaș central și ai jucat 27 de meciuri în Liga 1 în acest sezon?
- În primul rând, am colegi de nădejde lângă mine. Am încasat cele mai puține goluri în campionat, 17, pentru că avem cea mai bună echipă, nu datorită unuia sau a altuia. Iar eu cred că reușesc să îmi fac treaba pentru că am acumulat ceva experiență și încerc să fiu cât mai calm, mai lucid în momentele critice.
- Care e atacantul român care ți-a pus cele mai mari probleme?
- O să râzi, dar e vorba despre Țucudean, când juca la Viitorul. Noroc că între timp a ajuns la noi și am scăpat de el ca adversar (Râde). În rest, nu pot să nominalizez pe cineva anume, dar sunt mulți jucători puternici, periculoși, care te solicită la maxim.
- Care crezi că ar fi atuul CFR-ului să câștige un nou titlu?
- Cum ți-am spus și mai devreme, echipa, grupul. Suntem omogeni, suntem determinați, disciplinați. Lumea ne mai critică uneori, că nu jucăm spectaculos. Ca să reușești să fii cel mai bun ai nevoie de rezultate. Și noi asta vrem, să fim cei mai buni. Dar trebuie să rămânem în gardă. Nu e nimic jucat.
„Tatăl meu mă urmărește mereu, pe internet, de acasă, din Brazilia. Ar fi vrut să vină și aici, la Cluj, dar îi e frică de avion, mai ales că zborul ar dura vreo 15 ore cu totul”
Paulo Vinicius, fundaș CFR„Am un băiețel de 4 ani, Paulo Vinicius jr., și o fetiță, Camille, de 13 ani. Paulo e deja pasionat de minge, iar Camille, la orele de sport de la școală, joacă numai fotbal”
Paulo Vinicius, fundaș CFR
6goluri, două pase decisive și doar 6 cartonașe galbene a încasat Vinicius în cele 61 de partide jucate în Liga 1 pentru CFR
Citește și:
Gigi Becali îl aruncă pe Adrian Stoian » Clujul și Craiova abia-l așteaptă!
{{text}}