Canotorii români au petrecut peste trei luni în cantonamentul din Italia, de la Piediluco. Ionela Cozmiuc, dubla campioană mondială povestește cum a trecut timpul și cu ce rămâne după cea mai lungă perioadă de pregătire centralizată.
Pentru că în România vremea nu le permite canotorilor pe timp de iarnă să iasă cu bărcile pe apă, Federația Română de Canotaj și-a trimis sportivii să se pregătească în Italia, profitând și de faptul că antrenorul coordonator al loturilor naționale este italianul Antonio Colamonicci. Sportivii au ajuns la Piediluco, undeva în sudul Italiei, în apropiere de Roma, pe 6 ianuarie și s-au mai întors în țară pe 15 aprilie. A fost cel mai lung cantonament efectuat vreodată în afara țării!
Ionela Cozmiuc, componenta bărcii de dublu vâsle categorie ușoară, dublă campioană mondială alături de Gianina Beleagă, a povestit cum a trecut stagiul din Italia și ce au făcut acolo pentru ca timpul să treacă mai repede.
- Ionela, a fost cel mai lung cantonament la care ai participat vreodată?
- Da, cu mult mai lung decât cele de până acum. Dar pot să spun că mi s-a părut că a trecut foarte repede. Parcă m-am învârtit pe acolo de două ori și s-a dus vremea.
Altfel decât în Spania
- Să înțeleg că nu a fost greu?
- A fost o perioadă de pregătire normală. Noi așa ne antrenam și până acum, doar că nu stăteam atât de mult. Pot spune însă că a fost mai bine decât în Spania. Anul trecut în Spania am stat o lună și mi s-a părut că au trecut mai repede acum cele trei luni. Și nu datorită antrenamentelor. Acolo în Spania, am stat într-un hotel balnear, cu bătrânii veniți la băi. Am intrat pe poarta aia de piatră, de parcă eram în Harry Potter, și am mai ieșit după 4 săptămâni. Că nu aveai ce face pe acolo! Acum, în satul ăsta din Italia, mai mergeai în sat la un magazin, îți mai cumpărai o înghețată. Parcă a fost altfel.
- Hai, recunoaște, a trecut mai repede că acum au fost și băieții cu voi! Nu numai voi fetele!
- Eu, recunosc! Sigur că a fost mai bine, l-am avut cu mine și pe soțul meu, Marius. Fiecare însă cu treaba lui, cu barca lui!
Liber doar duminica!
- Povestește-ne un pic despre programul de pregătire. Știu că în țară nu aveați deloc liber, făceați două zile câte două antrenamente, apoi a treia unul singur și o luați de la capăt!
- Aici a fost și mai mult. Zilnic două antrenamente, doar duminica aveam unul singur. Practic noi eram liberi doar duminică după-amiază. Dar noi ne-am obișnuit, fiecare lot olimpic lucrează după un astfel de program, e cava normal. Nu poți să stai pe margine și să te uiți la apă și să progresezi.
- Am văzut că ați fost o zi la Roma! A fost cadoul antrenorului pentru felul cum v-ați pregătit?
- Programul ăsta de pregătire mai constă în ceva. După fiecare patru săptămâni intense de pregătire, avem o a cincea la 50 la sută din capacitate. Practic e un antrenament pe zi, mai lejer. Atunci, într-una din acele zile, am mers toți, organizat, cu trenul, la Roma.
- Mai vizitasei la Roma?
- Nu, a fost prima dată. În Italia eu ajunsesem doar la Varese, în 2014, când am participat la Mondialele de tineret. Dar acum a fost prea din scurt. Nu poți să vizitezi Roma într-o zi. Excursia asta ne-a deschis însă apetitutul pentru o vacanță viitoare!
„Un pic diferit”
- Și ați mai fost și altundeva în Italia?
- Da, am mai avut o zi liberă, după ce am avut un concurs pe ergometru. Și atunci am mers la Napoli. Tot cu trenul. Noroc că trenul merge repede în Italia, nu ca la noi. Mergea personalul lor, cum e la noi, cu 130 de kilometri pe oră. NU mai zic de trenul de mare viteză. Până la Napoli am făcut două ore.
- Din punct de vedere al antrenamentelor, s-a schimbat ceva de când lucrați cu Antonio Colamonicci?
- Programul e cam același, un pic diferit stilul de antrenament. În sensul că lucrăm mai mult pe cadență. Până acum eu am trase vreo 10 piste de concurs, ceea ce nu se întâmpla în trecut. Am fost la Campionatele Naționale ale Italiei. Și acolo am tras în simplu, sâmbătă, iar duminică am avut dublu, dar nu la categorie, pentru că nu am avut adversare. Am tras open. La simplu am câștigat, iar la open am ieșit pe 3.
- Acum, în ultimele zile de cantonament, ați participat și la Regata Paolo D'Aloja.
- Da, aici am tras cu Gianina proba noastră, la dublu vâsle. Italienii au făcut multe bărci, a fost ca un criteriu de selecție pentru ei acest concurs. Doreau să găsească cea mai bună variantă. Dar am câștigat toate cursele.
- Gianina e ok după operația la genunchi?
- Da, e bine! Mergem la capacitate maximă acum. Toate pânzele sus!
FOTO: Și bătăturile sunt la locul lor la sfârșitul cantonamentului italian
„Până la Tokyo, cred că învață Antonio română”
- Spune-mi cum se împarte Antonio între voi, fetele, și băieți? Pleacă pe apă cu voi, apoi cu băieții sau invers?
- Nu, suntem toți o familie! Avem același program, vorbește pentru toată lumea. Doar la ședințele tehnice, discută pe rând, cu fetele și băieții. A început să vorbească și românește, înțelege aproape tot. Mai în engleză, mai traduce secundul Marius Băcăoanu din italiană. Dar până la Tokyo, cred că învață Antonio română, nu are ce să facă!
- Ce urmează acum pentru voi?
- Intrăm deja în linie dreaptă. Peste două săptămâni avem etapă de Cupă Mondială la Plovdiv, dar nu știm încă dacă vom merge acolo toți, iar peste cinci săptămâni au loc Europenele de la Lucerna, în Elveția. Și imediat trec patru luni și vin și Mondialele, cu criteriu de selecție la Jocurile Olimpice.
- În concluzie, vă era dor de Snagov, de casa voastră?
- Cum să nu? Nicăieri nu-i mai bine ca acasă!
- Și, de Paște, aveți liber?
- Pfff. nu prea! Acum am picat pe săptămâna cu 50 la sută pregătire. Săptămâna viitoare pornim tare, cu sută la sută. De duminică se întoarce și lotul de la Timișoara, de la Campionatele Naționale de fond, și gata. Ieșim pe Snagov. De Paște, o să avem liber doar duminică.
{{text}}