38 de deputați și un senator vor ca elevii să nu fie notați la educația fizică, ci să aibă calificative. „Foarte bine, bine, suficient, insuficient.” Precum evaluarea integrală din școala primară. Motivul este încercarea de a nu îi descuraja pe copiii supraponderali să participe la orele de sport.
- Cristian Coman, jurnalist cu 25 de ani experiență în presă, la Pro TV, Realitatea TV, Antena 1 şi TVR 1, acum senior editor la Libertatea, scrie și pentru Gazetă.
Cei 38 au semnat un proiect de lege. Spun inițiatorii:
„Copiii obezi sunt adesea limitați de condiția fizică în a îndeplini anumite sarcini grele și în timpi cât mai scurți, astfel de situații conduc la renunțarea unui număr foarte mare de elevi la orele de educație fizică și sport, prin scutire medicală.”
„Prin notarea cifrică se conduce la discriminări și formări de grupuri de elevi foarte buni și slabi în cadrul orelor de educație fizică”.
Logica nu pare să-i contrazică pe inițiatori. Copiii obezi au nevoie de integrare, nu de izolare. De fapt, un truism cu rol de stimulent: să le fie bine, nu rău.
Dar ce facem cu deosebirile dintre copii la matematică, limba română, engleză? Nu se fac grupuri de buni și slabi? „Copiii obezi” de la matematică nu-și pot lua însă scutire. Primesc printre sughițuri nota 4. Ei nu au 38 de senatori care să îi ajute. Poate cei 38 au fost olimpici.
Sistemul de calificative este folosit acum în școala primară pentru a face trecerea copilului spre o evaluare cifrică, adică acolo unde, deși nu își propune, apare competiția între copii. Dar oare evaluarea cu calificative este panaceu? De ce să se mai dea note vreodată, cuiva?
Răspunsul este simplu: note înseamnă competiție, înseamnă stabilire de ținte pe care le poți depăși. Motivare.
Dar cum a rezolvat Finlanda, țara cu cel mai bun sistem de educație din Europa și probabil din lume (în luptă cu Singapore) problema izolării copiilor, la orice materie, chiar și la Sport?
Finlanda are, ca și noi, după primii ani de școală, evaluare cifrică, note.
Dar în Finlanda, fiecare copil este important. Fiecare școală are profesori de sprijin care lucrează individual cu copii cu dificultăți.
În România, elevii care „trag clasa înapoi” sunt adesea izolați. Cine să se ocupe de ei?
În Finlanda, copiii sunt încurajați să gândească liber, să lucreze în echipă.
Competiția nu este stimulată, ci participarea.
În România…
În Finlanda copiii nu au teme pentru acasă. Nu li se dau teste, nu sunt inspecții școlare la ore.
În România da, da, da.
Un elev din Finlanda se duce la școală cu un caiet.
Un elev român cară ca un sclav ghizdanul cu manuale, caiete, caiete speciale, penar cu creioane, pixuri.
Cum să facem să fie bine?
Eu propun ca 38 de parlametari să vadă cum de este posibil să fie bine. Să se documenteze. Cum se schimbă țări întregi cu ajutorul învățământului (de exemplu, Singapore a explodat economic și ca nivel de trai după ce a decis că educația este deasupra.)
Altfel, vom face ca în urmă cu două luni: înlocuim pe hârtie orele de educație fizică și sport cu „Joc și mișcare” și „Muzică și mișcare”. Apoi retragem proiectul pentru fundamentare. Dar am avut treabă. Am fost ocupați „să gândim la viitorul copiilor”
Știu, pare simplu.
Mai bine să începem cu eliminarea foselor septice din curtea școlilor. Intrarea copiilor în civiliazație. Apoi le dăm calificative decidenților. La alegeri.
{{text}}