Ovidiu Ionescu și Álvaro Robles, vicecampionii mondiali de la Budapesta, joacă împreună de 10 luni și au deja o medalie prețioasă în palmares.
Poate că Ovidiu și Álvaro nu vor ține minte finala de weekend-ul trecut, deși au câștigat un set în fața puternicei perechi chineze formate din legendarul Ma Long și Wang Chuqin, 3-11, 11-8, 7-11, 3-11, 4-11. Poate că vor rămâne mai degrabă cu gustul dulce acidulat al călătoriei până în ultimul act, o premieră pentru amândoi la un Campionat Mondial.
Românul a avut toamna trecută prilejul de a lupta pentru aurul european la individual, la Alicante, fără a-l smulge însă. La întrecerea mondială însă mizele cresc amețitor. Și de aceea rezultatul lor e cu atât mai prețios. Robles a adus prima medalie din istorie pentru țara sa la CM, în timp ce Ionescu pe prima de argint. Bronzuri mai fuseseră, trei în total, punctate în 1956, două, și 1967.
„Cred că oponenții noștri sunt foarte buni”, a spus Ma Long după finală. „Ne învinseseră în ultima întâlnire, la China Open, de aceea ne-am pregătit foarte bine pentru finală. Am început bine și asta ne-a ajutat să încheiem bine”, a adăugat cel care, la cei 30 de ani ai săi, este considerat cel mai mare jucător din toate timpurile, având 12 titluri mondiale în palmares.
„Am visat să pot obține o medalie la un campionat important, dar să joc într-o finală la Mondiale e ceva care îmi întrece visurile. Sunt foarte mândru de ceea ce am reușit împreună cu Álvaro”, a spus Ovidiu la puține momente după încheierea partidei.
17 ani în Germania
Cum au ajuns însă cei doi la acest parteneriat de succes? Răspunsul este: Germania. Amândoi au mers acolo în căutarea unui loc unde să se poată pregăti la nivel competitiv, pentru a putea progresa în sportul pe care și l-au ales.Ovidiu, 29 de ani, este de la 17 ani în Germania.
„Am pornit de jos. Am început cu liga a patra, apoi a trecut la a treia, a doua. De șase ani sunt în Bundesliga, prima din Germania”, povestea el pentru Gazetă toamna trecută.
A mers acolo pentru a se antrena alături de cei mai buni jucători din Europa, fiind sprijinit financiar de părinți. „Mă consider norocos că am avut o familie care m-a susținut! Sunt multe talente care se risipesc tocmai pentru că nu sunt ajutate. Ca să atingi un anumit nivel, ca să apară apoi sponsorii, federația, să intri în lotul național, ai nevoie de sprijin din partea apropiaților, a părinților în mod special. Eu l-am avut”, explica el.
Devenit titular în echipa Post SV Muhlhausen, în Bundesliga, se poate, acum, întreține singur. „Am un salariu, nici mare, dar nici mic. Eu sunt mulțumit. Am liniște și mă pot axa pe jocul meu, pe carieră”, adăuga.
De pregătit însă o face la Bremen, unde există o academie puternică, la care se află și alți jucători români, precum Bernadette Szöcs și Hunor Szöcs.
„Ne completăm bine”
Povestea colegului său spaniol, născut la Huelva, în 1991, are multe puncte de asemănare. Álvaro a început tenisul de masă la 9 ani, când fratele său i-a dăruit o paletă, scrie ABC. A decis și el să meargă în Germania pentru a progresa, adunând deja 8 ani de când este acolo.
„Această medalie compensează tot efortul, toată munca pe care am depus-o în toți acești ani”, a declarat ibericul. În exil l-a cunoscut pe Ovidiu. „El era deja aici de câțiva ani buni. Curând ne-am dat seama că ne înțelegem și completăm foarte bine. Spre deosebire de tenis, în sportul nostru trebuie să lovim mingea alternativ, fiecare membru al echipei, ceea ce face ca înțelegerea, comunicarea dintre noi să fie și mai importantă”, a subliniat el. Iar de acum încolo țintesc la lucruri și mai mărețe. Fiincă începutul a fost făcut într-o săptămână magică, la Budapesta.
„Giant”, melodia de luptă
Înainte de fiecare meci, Álvaro Robles apelează la muzică pentru a se energiza. La Budapesta, banda sonoră a sa și a lui Ovidiu a fost "Giant", melodia lansată anul acesta de Calvin Harris și Rag’n’Bone, care aparține genului dance/electronic. „Cel mai mult îmi place flamenco, de care familia mea este legată dintotdeauna”, a explicat ibericul, născut în Andaluzia, „și reggaeton-ul, dar Ovidiu mi-a vorbit de această melodie înainte de Mondiale și cu ea în urechi am tot câștigat”.
Ajuns acasă, a sărbătorit cu familia, mâncând linte pregătită de mama lui și ardei umpluți gătiți de soacră.
România la Campionatele Mondiale
{{text}}