La doar câteva zeci de ore după ce Anglia își desăvârșise un fantastic
sezon european, trimițând 4 echipe în cele două finale continentale,
Premier League și-a desemnat câștigătoarea.
Iar noua campioană e chiar vechea campioană, Manchester City, exact gruparea care lipsește de pe afișele de la Baku și Madrid, dar gruparea care conduce cu braț de fier destinele unui fotbal mai vibrant ca oricând. E al doilea titlu consecutiv al „cetățenilor” și e pentru prima dată de 10 ani încoace când o campioană reușește să-și apere trofeul și-n sezonul imediat următor. Atunci fusese United.
Aflându-ne noi pe aici departe de lumea asta bună a fotbalului și
infuențați fiind de ceea ce se întâmplă în mioriticul nostru campionat,
condus din ce în ce mai tare spre derizoriu de cei implicați, tindem să
tratăm cu o ușoară superficialitate aceste titluri de campioană,
ducându-ne mai mult cu aprecierile spre Champions League. Greșim însă.
Plecând de la un interviu cu Zidane, imediat după despărțirea de Real,
când mărturisea că marele său regret e că a câștigat doar un titlu de
campion (deși luase de trei ori Champions League) și trecând tot pe la
Zidane, care la revenire spunea că obiectivul său principal pentru anul
viitor e campionatul, vă propun două povestioare scurte.
Lunea trecută eram la Manchester, într-un taxi spre „Etihad”, ca să văd
City-Leicester. Șoferul, pakistanez la origine, dar născut lângă
Manchester, n-a ezitat să-și manifeste ușorul dezgust față de zona în
care trebuia să meargă, ținând de la început să atragă atenția că el e
cu United. În timpul discuției, aflând că a doua zi voi merge la
Liverpool-Barcelona, mi-a spus că îi este fix indiferent dacă vor izbuti
sau nu „cormoranii” un miracol, marea lui grijă era ca nu cumva să
câștige titlul în Anglia. Atât de important era pentru el aspectul încât
nu-l prea deranja nici măcar ideea ca City să ia campionatul, cât timp
nu-l ia Liverpool e în regulă.
Miercuri dimineață, eram tot în taxi, dar în Liverpool, spre aeroport.
Încă marcat de ceea ce văzusem cu câteva ore înainte pe „Anfield” am
descoperit că șoferul, deși extrem de fericit, avea ceva pe suflet.
Campionatul. Era fericit pentru momentul istoric pe care-l trăise, dar
fericirea nu era maximă, căci era sceptic în ceea ce privește titlul.
Trofeul ăla pe care Liverpool n-a pus mâna de când s-a înființat Premier
League îi stătea ca un ghimpe în coastă omului și-s convins că nu era
singurul, inclusiv pe stadion am avut senzația asta, că mulți ar fi
semnat cu dragă inimă renunțarea la finala Champions League în schimbul titlului de campioană. Asta în condițiile în care Liverpool chiar a
realizat un sezon istoric, demn de toate aprecierile, demn de toate
laudele, cu un număr record de puncte pentru a doua clasată, cu un
singur eșec și cu sentimentul unui fotbal cum rar se vede.
Pep Guardiola se dovedește încă o dată stăpânul absolut al
campionatelor. 8 din 10 a câștigat, în general de manieră clară, de când
s-a apucat de antrenorat, în trei țări, dintre care două departe de zona
lui de confort. E o eroare cu majuscule să-l judeci pe Guardiola doar
după ultimii săi ani în Champions League, la fel cum Jurgen Klopp nu
poate fi judecat după cifra zero existentă la capitolul trofee luate de
când e la Liverpool. Spre diferență de Champions League, un campionat se
câștigă altfel, e nevoie de constanță, de strategii în alcătuirea
echipelor de start etapă după etapă, de a avea foarte clar în minte pe
cine și când să menajezi, de a-ți cunoaște adversarii mărunți, cu care
se pierd titlurile. Asta e vorba lui Johan Cruyff, campionatele se
câștigă în duelurile cu echipele mari, dar se pierd în cele cu echipele
mici. Klopp știe și el asta, căci spre deosebire de alți ani Liverpool
n-a mai irosit atâtea puncte în dueluri cu rivali inferiori, în schimb
n-a putut bate pe City, Chelsea, United, Arsenal, Everton și Leicester,
dincolo de unicul eșec, tot cu City. În Champions League contează
detaliile, contează și norocul, e o altă încărcătură a partidelor, în
campionat traseul e altul. Iar traseul lui City în ultimele două sezoane
înseamnă 198 de puncte din 228 posibile.
Întrebat fiind despre Champions League, Guardiola a spus că el nu pentru
asta a fost adus la City, ci pentru a transforma gruparea de pe ”Etihad”
într-o forță a fotbalului englez. Deocamdată a reușit. Champions League
rămâne însă o provocare dificil de realizat.
{{text}}