Ca microbist mi-a fost dat să mă atașez de o singură echipă. Această echipă a fost Rapidul din Giulești. Am crescut cu generația din finalul anilor '90 cu Chiriță, Lupu, Iencsi sau Pancu și am trăit la maximum bucuria generației EuroFantastice care a ajuns până în sferturile Europa League la mijlocul anilor 2000. În afară de Rapid, niciun alt club nu mi-a mai ajuns la inimă, poate doar câțiva fotbaliști legendari.
Tocmai de asta dispariția definitivă a clubului în vara lui 2016 a fost dificilă. Pierdeam singură echipă de care mă atașasem în fotbal. Unii suporteri au mai multe echipe preferate, din mai multe campionate, așa că rămân mereu cu ceva de iubit. Dispare Rapid, e mai ok, există în continuare Liverpool, Real, Milan, etc.
Dar eu am ținut mereu doar cu Rapidul meu, iar când acesta a intrat în insolvență și ulterior în faliment, a dispărut și pasiunea mea de suporter. La asta a contribuit, bineînțeles și degradarea fotbalului românesc.
Ce echipe din Liga 1 s-ar mai putea ridica astăzi la nivelul fotbalului prestat în anii '90 sau 2000 astfel încât să îmi câștige inima și să mă facă să simt din nou pasiunea de suporter? Să mă facă să merg meci de meci pe stadion și să mă pierd printre zecile de mii de fani care scandează la unison? Mai există măcar mii de fani pe stadioane?
Între pragmatism și adevăratul microbism
Marius Șumudică susține astăzi pe aeroport că „Rapidul a murit!” și că îi este „scârbă”. Marius Șumudică e unul din motivele pentru care am fost rapidist. Dar raționamentul său pentru care Rapidul a murit e unul strict pragmatic: pentru că fiul său nu a fost dorit de noul Rapid care a promovat recent în Liga 2 și ca urmare acesta s-a lăsat de fotbal la doar 21 de ani.
Momentan „nu e pe aceeași lungime de undă cu ce se întâmplă acolo”, dar asta lasă loc de o schimbare de opinie pe viitor. Cine știe, poate va fi din nou pe aceeași lungime de undă, dacă interesul personal sau financiar va fi îndeplinit.
Da, Rapid chiar a murit!
Și eu cred că Rapidul a murit, dar nu pentru că am vreun fiu refuzat de echipă sau alt interes, ci pur și simplu pentru că nu mă regăsesc în noile proiecte apărute după ce adevăratul Rapid a intrat în faliment.
Chiar dacă e Pancu sau Nicolae Grigore, fotbaliști pe care i-am adorat, cum aș putea să mă atașez de un club care cel puțin la început a apărut prin susținere politică, mai exact datorită Primăriei Sectorului 1, iar reprezentanții acestei primării apar uneori în preajma echipei, în ciuda faptului că se încearcă o distanțare?
Pentru mine Rapidul care a promovat în Liga 2 este doar o nouă echipă, care poartă același nume ca echipa pe care am simpatizat-o. În rest, nu a reușit să mă cucerească, la fel cum a făcut-o Rapidul din vremea lui George Copos.
Până și „Frumoștii Nebuni ai Giuleștiului” au o atmosferă mai apropiată de cea cu care eram obișnuit, e o echipă frumoasă, dar nici în spiritul ei nu mă găsesc momentan. Iar alte proiecte de resuscitare a Rapidului au mai fost și mai sunt, dar niciunul nu se ridică la ceea ce a fost Rapidul din Giulești, înainte să intre în faliment.
Acel Rapid a fost unic, iar eu, ca microbist, am rămas alături de el până ce și-a dat ultima suflare.
Citește și:
Marius Șumudică a șocat pe aeroport: „Pentru mine, Rapid a murit! Mi-e scârbă!”
{{text}}