22 mai 2010. Giulești. Rapid învingea în ultima etapă a sezonului pe Gloria Bistrița, 2-1. Trupa condusă de Jean Pădureanu era antrenată pe atunci de răsfățatul peluzei giuleștene, Marius Șumudică.
Câștigător al campionatului cu Rapid, ca jucător, sub comanda lui Mircea Lucescu, Șumi a penetrat adânc sufletele curate ale giuleștenilor atât prin evoluțiile sale, dar și prin nenumărate declarații bombastice, de afecțiune, cu care a presărat spațiul public de-a lungul timpului. Având în vedere toate aceste elemente, momentul în care Șumudică urma să fie aclamat de tot stadionul se lăsa așteptat.
Deși plutea în aer, ce a urmat m-a luat pe nepregătite. La finalul jocului, tot stadionul i-a scandat frenetic numele lui Șumi, iar acesta a îngenuncheat cu privirea spre Peluză și a sărutat gazonul legendar al Giuleștiului. În acel moment tot stadionul a erupt, iar mulți dintre cei prezenți aveau pielea ca a găinii și lacrimi în ochi. Episodul a durat minute bune.
A murit Rapidul pentru Șumi sau e invers?
23 mai 2019. Șumudică se întoarce în România din spațiul arab cu buzunarele burdușite de petrodolarii de la Al-Shabab, echipă care s-a descotorosit în urmă cu câteva zile de antrenor.
Pe aeroport, antrenorul a șocat cu declarații diametral opuse față de comportamentul pe care îl avea acum nouă ani în Giulești. Acum Rapidul a murit pentru Șumudică pentru că fiul său fotbalist a fost refuzat de giuleștenii care tocmai au promovat în liga secundă:
„Rapidul pentru mine a murit. Ar trebui să-i întrebaţi pe cei de acolo cum s-au comportat cu băiatul meu. La 21 de ani, s-a lăsat de fotbal şi a intrat în depresie datorită celor de la Rapid. Nu ştiu cine e acolo, că nu vreau să le pronunţ numele, îmi scuzaţi expresia, dar îmi vine scârbă să le pronunţ numele”. (Declarațiile complete AICI)
Șumi, să fie clar, Rapidul nu îți datorează ție nimic! Tu îi datorezi lui, pentru că în tricoul Rapidului ai apărut pe radarul fotbalului mare din România.
Alianța de menținere a rapidismului
Argumentele tale sunt amețitoare. Pentru că ai jucat la Rapid, fiul tău trebuie să aibă porțile Giuleștiului veșnic deschise? E ca și cum Cornel Dinu, păstrând proporțiile, s-ar supăra și ar huli Dinamo pentru că fiul său, Corneluș, nu are un post călduț pe la Dinamo. Doamne ferește, apară și păzește!
Dar haideți să vedem mai bine cine este „rapidistul” Marius Șumudică. Idolul și simbolul Giuleștiului. Un antrenor care în ultimii ani a oscilat între „Dinamo are una dintre cele mai frumoase galerii din România și chiar dacă fanii mă înjură, eu am o relație specială cu ei” și „aș putea lucra cu Gigi Becali, e un om care înțelege fotbalul, iar eu îmi doresc să antrenez o echipă puternică financiar cu care să fac performanțe”.
Întâmplător sau nu, Șumudică a făcut aceste declarații fix în momentele în care a fost la un pas să semneze cu „câinii”, am văzut draftul contractului cu ochii mei (primea un salariu lunar de 10.000 de euro), și cu puțin timp înainte ca soarta lui Mihai Teja la FCSB să fie tranșată.
Bun prieten cu patronul FCSB, ex-Steaua, Gigi Becali, Șumudică i-a dat „calde” constant latifundiarului în speranța că acesta îl va unge în cele din urmă.
Visul copilului teribil al Giuleștiului / Ștefan cel Mare / Ghencea s-a năruit în momentul în care pe pereții bazei de pregătire din Berceni au apărut peste noapte protestele ultrașilor steliști.
Poziția galeriei roș-albastre coroborată cu intervenția fostului șef de galerie al Rapidului, Gigi Corsicanu, au dus la o alianță întâmplătoare care a salvat pentru moment „rapidismul” lui Șumudică. Oare câte oferte de la rivali mai poate să ducă și „rapidismul” lui Șumi?
Citește și:
Marius Șumudică a șocat pe aeroport: „Pentru mine, Rapid a murit! Mi-e scârbă!”
Opinie GSP: „Și pentru mine Rapidul a murit. Dar nu din același motiv ca al lui Șumudică”
{{text}}