Eric de Oliveira a oferit detalii neștiute despre ce a urmat după golul decisiv care a adus în premieră Cupa României la malul mării.
Minutul 105+1 al finalei Cupei României de la Ploiești. Achim pentru Mladen, centrare la Calcan, călcâi perfect până la Eric, care plasează elegant mingea cu stângul, pe lângă Lazar. E goooooooooooool!
Brazilianul izbucneşte în plâns. O face ca un copil. Toată echipa sare pe el, fanii Viitorului "explodează" în tribune. E 2-1! Giurgiuvenii nu mai întorc scorul, arbitrul fluieră, iar Viitorul cucerește prima Cupă a României din istorie. Eric plânge iar, de astă dată în hohote! Imaginile îți fac, instantaneu, pielea de găină!
-Eric, ai marcat golul victoriei și ai plâns ca un copil!
-Doamne, Dumnezeule... E cea mai fericită zi din viața mea! 12 ani m-am rugat la Dumnezeu să câștig și eu un trofeu în România și, în sfârșit, visul s-a împlinit. Nu mai contează că eu am dat golul... Copiii ăștia fantastici au muncit de zece ori mai mult decât mine. Victoria din Cupă e a lor. Au alergat, s-au chinuit, au suferit, de acum putem petrece.
-Imaginile cu tine plângând au impresionat toată țara.
-Frate... Înaintea finalei Cupei Ligii cu Pandurii, din 2015, i-am promis copilului meu, Deric, că îi voi pune medalia de campion la gât. Și ne-a bătut Steaua. Nu vrei să știi cum a fost seara aia pentru mine. Cât am plâns și cât am suferit... Acum am izbucnit în plâns deoarece am realizat că golul meu înseamnă un trofeu important pentru club. Și așa le-am împlinit și visul copiilor mei.
„Mama, te iubesc din toată inima mea!”
-Ai petrecut cu steagul Braziliei la gât și cu cei doi copii, Deric și Anthony.
-Am vrut să fie alături de mine pe scenă pentru că-și doreau să se bucure pentru câștigarea trofeului. Acum pot să spună că tatăl lor n-a făcut figurație în România, că este un fotbalist important care a scris istorie pentru fotbalul românesc. Asta mi-am dorit din prima zi în care am aterizat în România. Să scriu istorie! Dar încă nu mi-am terminat misiunea.
-Ce ai făcut în vestiar după finalul partidei?
-Am făcut zeci de poze cu trofeul, am făcut atmosferă, am dansat pe manele și am sunat-o pe mama. Am plâns cu ea la telefon! Era acasă, în Brazilia, și a urmărit meciul. Era atât de fericită că am marcat golul victoriei. Mama, te iubesc din toată inima mea! Ești omul care m-a ajutat cel mai mult în carieră și fiul tău îți mulțumește.
-Tu ai trăit fără tată, nu?
-Da... De la vârsta de 8 luni, când ne-a părăsit. A trebuit să cresc alături de mama, care de cele mai multe ori a fost ca un tată pentru mine. Ea m-a îndrumat în viaţă. Am trecut peste momente cumplite, foarte grele, dar ne-am descurcat. Acum câțiva ani am decis să mă duc să-l caut pe tata în Brazilia şi să-i prezint familia mea. L-am găsit şi a recunoscut că-i pare rău pentru ce a pierdut!
-Tu ce fel de tată ești?
-Unul bun, cred. Le fac toate poftele copiilor mei și mă bucur atunci când ei zâmbesc și sunt fericiți. Deric e un copil senzaţional, care are nevoie să se joace mereu. Anthony e mai năzdrăvan, dar nu face prostii mari. Cea mai mare dorinţă pe care mi-am pus-o e să încerc să le ofer tot ce n-am avut eu! Nu trebuie să se urce în capul nimănui pentru lucrurile pe care le are şi doar să ştie să fie un băiat simplu şi să aprecieze orice lucru.
„Ai mai văzut brazilian care să joace pe Pamporea?”
-Ai 199 de meciuri în Liga 1 și ești la un pas să bați recordul de goluri al lui Wesley.
-Astăzi am aproape tot ce mi-am dorit de la viaţă! Pot spune că sunt unic prin talentul meu. Şi nu doar la fotbal, în orice alt domeniu ai nevoie de talent. Dacă nu munceşti, nu răzbaţi. Eu mi-am perfecţionat prin foarte multă muncă talentul pe care-l am. Când e dorinţă, atunci şi şansele de reuşită sunt foarte mari.
-La petrecere ai rupt adidașii pe Pamporea...
-Ha, ha, ha! Ați mai văzut brazilian care să joace pe Pamporea? M-au învățat nebunii ăștia din echipă, iar acum sunt șeful lor. Am confiscat Cupa și am dat drumul la petrecere. O să se audă Pamporea până în Brazilia! România este un loc căruia o să-i fiu recunoscător toată viaţa mea! Un loc unde mi-am realizat toate visurile din carieră, aici unde o să fiu fericit alături de familia mea până în ultima zi pe care o voi trăi!
-Ne-ai arătat și "pătrățelele", ai vrut să demonstrezi că nu ești gras?
-Vă garantez că sunt bine! Eu îi las să vorbească şi fac show de fiecare dată când intru pe teren, înscriu şi-mi fac treaba. Am o motivație în plus să fiu în greutatea optimă, iar randamentul meu să fie unul foarte bun. Chiar dacă am 33 de ani, o să mai joc fotbal și o să mai câștig trofee. Ce ziceți, luăm campionatul anul viitor? Să încingem Pamporea pe faleza din Mamaia!
„Mulțumesc soției mele, Cosmina, cea care mi-a făcut viața mai frumoasă, care a suferit cu mine în fiecare clipă și cea fără de care nu aveam niciun sens. Aș putea să vorbesc despre ea toată ziua, cel mai important este că o iubesc și o să-i mulțumesc toată viața pentru tot.
Gică Hagi, te iubesc! Îți mulțumesc pentru tot. Ești ca un tată pentru mine!”
Eric de Oliveira
650.000 de €e cota de piață a lui Eric, conform siteului de specialitate transfermarkt.de, cea mai mare cotație fiind în decembrie 2013, de 2,4 milioane de euro, când evolua la Pandurii
{{text}}