Jan Åge Fjørtof, atacant legendar al naționalei Norvegiei, ajuns acum la 52 de ani, a acceptat să dialogheze cu Gazeta despre meciul decisiv de mâine, dar și despre momente interesante din viața sa.
- România va juca pe 7 iunie la Oslo, contra Norvegiei, în Grup F a preliminariilor EURO 2020. Partida va fi liveTEXT pe GSP.RO și în direct pe ProTV, de la ora 21:45
Jan Åge Fjørtoft a reapărut în atenția întregii lumi la finala de Champions League câștigată de Liverpool în fața lui Tottenham. Fostul atacant al celor de la Rapid Viena, Middlesbrough sau Eintracht Frankfurt a făcut carieră în TV după ce s-a retras. Responsabil cu microfonul a fost și la finala de sâmbătă, când i-a luat după meci lui Klopp un interviu care a devenit viral. Cel în care antrenorul neamț a fredonat "Let's talk about six, baby!", devenit imn pentru fanii lui Liverpool.
Actualul om de televiziune ne-a invitat să ne vedem în cafeneaua hotelului Bristol, de pe strada Kristian IVs Gate din Oslo. Pe afară, clădirea are forme drepte și o culoare gri închis, foarte rece, care te duce cu gândul la un penitenciar. Totuși, în momentul în care pășești în recepție, totul se schimbă. Aici, protipendada din capitala Norvegiei stă la șuetă într-un decor plin de biblioteci din lemn, cărți vechi și mobilă stil care te face să te duci cu gândul la luxul ce era odată pe vasul Titanic. Sentimentul este de trecere bruscă din viscol în fața unui șemineu aprins, loc perfect pentru povești.
- Mister Fjørtoft, ce așteptări aveți de la partida de vineri?
- Echipele noastre se luptă din greu cu Suedia pentru locul doi în grupă. Noi nu am avut un început foarte bun. Primul meci, cu Spania, se aștepta toată lumea să îl pierdem, însă pe cel cu Suedia puteam să îl câștigăm. Au fost multe mingi pierdute de partea noastră, și asta este ciudat pentru că selecționerul Lars Lagerbäck lucrează foarte bine defensiv. Până la urmă, am salvat un punct cu o minge târzie, nu prea este acesta stilul nostru. Revenid la meciul cu România, cred că atunci când joci acasă, trebuie să câștigi, iar în deplasare să scoți cel puțin un punct, indiferent de adversar. Sau mai bine spus să blochezi adversarul, să nu ia trei puncte acasă. Eu zic că România vine la Oslo să nu piardă, va fi fericită și cu un punct, iar noi suntem obligați să vă învingem, cu toate că în acest moment nu avem un moral foarte bun, mai ales după remiza cu Suedia. Nu suntem învățați să încasăm trei goluri, și asta ne-a destabilizat.
- La ce vă gândiți când spuneți România?
- La jucătorii cu părul vopsit galben (râde). Ce generație incredibilă ați avut! Am crescut cu Hagi și cu echipa voastră din 1994. Am jucat de multe ori împotriva voastră atât cu naționalele de tineret, cât și cu reprezentativa de seniori. Eu am un mare respect pentru națiile care au cultură sportivă puternică și voi, românii, faceți parte din această categorie.
Fjortoft, în tricoul lui Swindon, după un gol în Premier League contra lui Manchester United. Ince, Keane și Hughes sunt în spate
"Nadia a fost prima mea dragoste"
- Cine v-a plăcut cel mai mult dintre sportivii noștri?
- În afară de Hagi, normal, îmi aduc aminte de Ilie Năstase, unul dintre cei mai carismatici tenismeni din istorie, și de Nadia Comăneci. Când am fost în România cu FIFA TV m-am întâlnit întâmplător într-un restaurant italian cu Ilie Năstase și am vorbit puțin despre fotbal. Am rămas uimit să văd cât este de pasionat de fotbal, am discutat despre echipele naționale U21. De Nadia nu mai zic, a fost prima dragoste a vieții mele. În 1976, când a luat 10 pe linie, aveam 9 ani și stăteam în Norvegia în fața unui mic televizor, aveam un singur post. Mă uitam la o țară despre care nu știam foarte multe, dar realizam ce sport de calitate avea pe multe planuri.
- Revenind la grupa de calificare la Euro, cum vedeți clasamentul final?
- Spania e favorită pentru primul loc, Suedia are jucători cu valoare individuală care au întors meciuri singuri. Așa că România și Norvegia trebuie să tragă din greu ca să se ridice la nivelul Suediei și să lupte pentru locul secund. Dacă am fi bătut Suedia, am fi putut spune că am început bine. Această grupă de calificare cred că este un test al realității, să vedem cum stăm de fapt, după ce ne-am descurcat bine în Liga Națiunilor.
"Nu ai cum să nu-l iubești pe Hagi"
- Care sunt cei mai periculoși jucători ai voștri?
- În acest moment, cel mai bun este Joshua King. Apoi ar mai fi Martin Odegaard, care, deși are doar 20 de ani, se descurcă foarte bine la Vitesse Arnhem, a creat multe goluri sezonul acesta. Și Kristoffer Ajer, care joacă acum la Celtic, e foarte bun.
- Ce jucători români v-au rămas în minte?
- În Premier League am jucat împotriva lui Dan Petrescu, pe care îl iubeam pentru că era un băiat foarte de treabă. Am jucat și împotriva lui Ilie Dumitrescu, când era la Tottenham. Totuși, dintre toți, cel mai mult îmi plăcea de Hagi, eram fan, la fel ca toată lumea cred. Nu ai cum să nu îl iubești pe Hagi!
- Ce vă aduceți aminte de la Mondialul din 1994?
- Noi am fost într-o grupă a morții cu Mexic, Irlanda, și Italia. Am câștigat cu Mexic primul meci, apoi ne-a destabilizat înfrângerea cu Italia. Oricum, a fost un moment foarte important pentru noi, de care sunt foarte mândru. Norvegia nu mai participase la un Campionat Mondial din 1938. A fost o nebunie totală. Țin minte că în momentul în care am jucat cu Mexic, populația Norvegiei era de 4,5 milioane. Dintre aceștia 2,1 milioane s-au uitat la televizor la acel joc. Record!
Imagine care a șocat în anii 90. Fjortoft și portarul Flowers se pupă în timpul meciului Blackburn - Middlesbrough din Premier League.
"Adaptarea face diferența"
- Ați evoluat 4 sezoane la Rapid Viena, de ce credeți că românul nostru, Andrei Ivan, nu a reușit să se impună acolo?
- V-aș ruga să nu analizați din exterior cariera unui fotbalist care joacă în străinătate pentru că sunt foarte mulți factori externi care pot decide evoluțiile unui fotbalist.
- Ca de exemplu?
- Cel mai important, cred eu, este să ai puterea să te adaptezi. Eu vorbesc din postura unui fotbalist care a jucat în patru țări. Îmi amintesc că am ajuns în Anglia și mi-a luat 3 sau 4 luni până am "explodat" în Premier League. Nu e ușor! Și eu încă am avut mereu o putere foarte mare de adaptare. Și nu mi-a fost simplu nici mie. Eram obișnuit cum e în Norvegia, unde oamenii sunt calzi, săritori, mereu ne ajutăm între noi. Acolo eram singur, m-am și accidentat, a trebuit să mă descurc singur. Asta e cel mai important, să te poți adapta singur, cred că ține și de educația și formarea ta ca individ.
- Când v-ați transferat prima oară în Anglia, la Swindon Town, în 1993, erau doar 37 de străini în Premier League. Acum, în Anglia campionatul e majoritar format din jucători străini.
- Chiar mă gândeam recent la asta! Atunci am fost chemat la postul Sky să vorbesc despre cum este să fii străin în Premier League. Acum e invers, sunt chemați englezii la emisiuni și sunt întrebați cum se simt ca englezi în Premier League. Au devenit o raritate.
"Nu regret că nu mai joc. Gerrard, da!"
- Cum credeți că e mai bine?
- Îmi pui o întrebare foarte grea. În mod normal nu e prea bine pentru identitatea țării respective, dar mă uit la tinerii noștri cum sunt învățați de mici să călătorească, să exploreze, mă uit la cum se dezvoltă Uniunea Europeană. Sunt foarte conștient de importanța identității unei țări, însă este greu să îngrădești drepturile cuiva. Nu poți face asta. Până la urmă, Premier League este unul dintre cele mai bune produse din lume și e greu să schimbi ceva când merge atât de bine.
- Cât de dificilă a fost trecerea de la fotbalist la om de televiziune?
- Am fost mereu conștient că mi se va termina cariera de fotbalist, așa că m-am pregătit din timp. În acest moment conduc două companii de comunicare și colaborez cu SKY Germania și cu Viasat în Norvegia.
- Regretați că nu mai sunteți implicat direct în fotbal?
- Nuuu! La finala Champions League de anul acesta am stat de vorbă la marginea terenului cu Steven Gerrard, l-am întrebat dacă îi este dor să joace. Mi-a spus că și-ar da imediat jos costumul ca să intre pe teren. Eu nu sunt așa. Nu-mi doresc să mai joc, a fost frumoasă cariera mea, dar sunt împăcat cu ideea că s-a terminat și sunt foarte ambițios în cea noua, din media. Știți cum e, genunchiul meu stâng spune să jucăm, dreptul se opune. (râde)
"Foștii sportivi trebuie să muncească în continuare"
- Nu v-a atras ideea să antrenați?
- Am fost o vreme manager al naționalei Norvegiei pentru că m-au rugat cei de la Federație să organizez puțin echipa. Nu am fost eu antrenor, mă ocupam mai multe de organizare. A fost interesant, însă nu e pentru mine. O perioadă scurtă am antrenat și pe Lillestrøm, asta pentru că am vrut să ajut clubul meu de suflet să câștige ceva, nu pentru că mi-am dorit să antrenez.
- Mulți fotbaliști nu-și mai găsesc locul după ce se retrag. De ce credeți că se întâmplă asta?
- E o întrebare bună și răspunsul e simplu. Mulți fotbalișți au pretenția ca după ce se retrag să înceapă o nouă carieră și să vină totul lejer pentru că au realizat ceva în fotbal. Dar nu e așa! Trebuie să își aducă aminte cât de mult au muncit ca sportivi pentru a ajunge să aibă nume și să muncească la fel de mult în noua lor cariera. Doar așa pot ajunge sus. Eu așa fac în media, trag tare cum făceam la antrenamente. Mă documentez tot timpul, vreau să evoluez.
"Sunt mândru de interviurile cu Klopp, chiar dacă a fost agresiv!"
- Legat de aptitudinile de jurnalist, am citit o poveste cum că înainte să vă transferați la Swindon, l-ați sunat pe președintele clubului și v-ați dat ca fiind ziarist pentru a afla mai multe detalii despre transfer. E adevărat?
- (râde zgomotos) Foarte adevărat! În acel moment erau foarte multe speculații despre transferul meu la diverse formații, era haos. Era perioada în care începuseră să apară telefoanele mobile, așa că fiind în autocarul echipei, stăteam în spate și am zis să îl sun pe președintele clubului, care stătea în fața autocarului. I-am zis că sunt un jurnalist norvegian și am cerut detalii despre transfer, să văd și eu unde am cele mai mari șanse să mă duc până la urmă. Am aflat foarte multe cu acel telefon. Am avut de pe atunci o înclinație spre jurnalism, se pare. (râde)
- Putem spune că aveți o relație specială cu Jurgen Klopp? După PSG - Liverpool a fost cam agresiv din cauza întrebărilor pe care i le-ați pus, dar după ce a câștigat trofeul Champions, a lansat tot la interviul cu dumneavoastră hitul "Let's talk about six, baby!".
- Eu îl cunosc pe Klopp de mulți ani. Din punctul meu de vedere, nu a fost niciodată supărat pe mine, deși a părut foarte dur la Paris. Și-a ieșit din fire, însă tot ce a făcut a fost să scoată la suprafață sentimentele sale reale. Eu zic că a fost unul dintre cele mai bune momente ale mele ca jurnalist. Cred că asta este datoria unui om de presă, să scoată în direct trăirile reale ale unui om. Dacă reușești asta ca jurnalist, e foarte bine. La finalul interviului am considerat că am făcut televiziune de calitate pentru că am scos tot ce se putea de la el. Cât despre momentul în care a început să cânte, sunt foarte mândru! Ce nebunie, s-a ajuns deja la 30 de milioane de vizualizări ale acelui clip. Din nou, un moment bun în noua mea cariera, cu care mă mândresc.
"Cred că este important ca la echipa noastră națională să fie jucători care evoluează în campionatul intern, dar și câțiva care joacă în marile campionate ale lumii, să existe un echilibru cum era în anii '90, când eram foarte puternici"
"Doar ce m-am întors din Frankfurt și mă gândeam că au rămas în mine părți din țările în care am jucat. Eu mă simt norvegian, dar și puțin englez, puțin german, puțin austriac"
Jan Åge Fjørtof
20de goluri în 71 de meciuri a marcat Fjørtoft pentru prima reprezentativă a Norvegiei
11echipe a bifat Fjørtoft în carieră: IL Hødd, HamKam, Lillestrøm, Rapid Viena, Swindon Town, Middlesbrough, Sheffield United, Barnsley, Eintracht Frankfurt, Stabæk și Lillestrøm
Cifrele carierei lui Fjørtoft
Meciuri/goluri prima ligă norvegiană: 61/28
Meciuri/goluri prima ligă austriacă: 129/ 62
Meciuri/goluri Bundesliga: 52/14
Meciuri/goluri Premier League: 84/25
{{text}}