Într-un campionat dominat de cele trei mari puteri: Porto, Benfica și Sporting, în doar două sezoane s-a întâmplat ca alte echipe să câștige titlul. Ultima oară a fost reușita clubului Boavista, în sezonul 2000-2001.
Primul sezon al Primeira Liga, așa cum se numește acum primul eșalon fotbalistic din Portugalia, s-a disputat în anii 1934-1935 și a fost câștigat de Porto, urmată de Sporting și de Benfica.
De atunci, an de an cele trei echipe și-au împărțit titlurile. În doar două sezoane s-au impus alte cluburi: prima dată Belenenses în 1945-1946, iar a doua oară Boavista, în 2000-2001.
În rest, sunt 83 de titluri împărțite între „Big Three”: 37 pentru Benfica, 28 pentru Porto, 18 pentru Sporting Lisabona.
În umbra lui Porto
În acest context, sezonul 2000-2001 părea a fi o altă afacere între cele trei mari puteri, cu Porto pornind ca mare favorită în respectiva ediție.
Boavista era doar o echipă de mijlocul clasamentului, cunoscută în rândul microbiștilor mai mult datorită echipamentului specific în formă de tablă de șah.
Fiind echipa unui cartier din Porto, Boavista pălea în umbra echipei cu același nume. Avuse în lot și ceva jucători de calibru, precum Nuno Gomes sau Jimmy Floyd Hasselbaink, însă amândoi plecaseră în 1997, unul la Benfica, celălalt la Leeds, așa că nu era nicio perspectivă pentru ce urma să se întâmple.
Ofensivă braziliană
Echipa era antrenată de Jaime Pacheco, tehnician care a avut în lot doar 12 portughezi. De altfel, toți atacanții din lot erau brazilieni, de regulă titularii fiind Duda și Elpidio Silva.
În total, Pacheco a avut în lot 8 brazilieni, plus câte un stranier din Camerun, Senegal, Angola, Franța, Guinea-Bissau și Bolivia.
La mustață
Boavista a avut o linie de clasament aproape impecabilă acasă: din 17 meciuri a pierdut doar unul, 1-2 cu Braga, în rest a înregistrat succese pe linie, inclusiv cu granzii Porto (1-0), Benfica (1-0) și Sporting (1-0).
În deplasare, jucătorii lui Jaime Pacheco au pierdut de două ori: din nou cu Braga (0-1), dar și eșec la scor cu Porto (0-4). În rest, au înregistrat opt egaluri și șapte victorii. Două dintre egaluri au fost cu Benfica și Sporting, ambele 0-0.
Titlul s-a jucat până în ultima etapă, în care Boavista a jucat acasă cu Desportivo das Aves și s-a impus cu 3-0. În total a adunat 77 de puncte și a terminat la doar un punct în fața lui Porto.
Sporting s-a clasat pe locul 3, cu 62 de puncte, iar Benfica abia pe 6 cu 54 de puncte, deși în acel sezon a fost antrenată de Jupp Heynckes și Jose Mourinho, ultimul aflat la prima sa experiență ca antrenor.
„Am câștigat pentru că am fost cei mai buni”, avea să declare antrenorul Pacheco, reacție care a rămas în istoria fotbalului portughez.
Boavista a mai bifat în acea perioadă două sezoane bune: în 1999 și 2002 s-a clasat pe locul 2.
Fără golgeteri
Deși s-a clasat pe primul loc, Boavista nu a dat niciun golgeter în fruntea clasamentului, condus de brazilianul Pena de la Porto, cu 22 de reușite.
Cele mai multe goluri au fost marcate de Elpidio Silva, doar 11, la egalitate cu alți 4 fotbaliști, pe poziția a zecea în topul golgeterilor din sezonul respectiv.
Duda a marcat 10 goluri, bolivianul Erwin Sánchez - 8, iar Whelliton - 7.
Mai bine la cupe și supercupe
Pe lângă titlul cucerit în Primeria Liga, Boavista mai are în palmares cinci cupe și 3 supercupe ale Portugaliei, ultimele fiind cucerite în 1997, an în care a câștigat atât cupa, cât și supercupa.
Cupa Portugaliei e dominată tot cei trei granzi Benfica (26 cupe), Sporting (17) și Porto (16), însă în această competiție au avut șanse și alte echipe să se impună. Boavista e a patra cea mai titrată echipă în această competiție.
Din nou la mijlocul clasamentului
După perioada de glorie de la începutul anilor 2000, Boavista a revenit la statutul ei obișnuit de echipă de mijlocul clasamentului. În ultimul sezon a terminat pe locul 8, iar în Cupa Portugaliei a fost eliminată în optimi de Guimaraes. În sezonul 2017/2018 a terminat tot pe 8, iar în 2016/2017 pe locul 9.
{{text}}